Ce trebuie să știi despre vitamina D când suferi de tiroidă?

Vitamina D ține prima pagină a jurnalelor medicale din străinătate în ultimii ani, tot mai mulți specialiști atrăgând atenția asupra impactului pe care vitamina D îl are în bolile autoimune (poliartrita reumatoidă, lupusul eritematos sistemic, boli intestinale inflamatorii, scleroza multiplă, diabetul de tip I, tiroidita Hashimoto). În cele ce urmează ne vom opri asupra tiroiditei Hashimoto (tiroidita autoimună) și deficienței de vitamina D.
Vitamina D joacă un rol important în menținerea echilibrului dintre imunitatea de tip Th1 și imunitatea de tip Th2. Atunci când acest echilibru se rupe și balanța se înclină spre imunitatea de tip Th2, apare autoimunitatea. Pe lângă aceasta, vitamina D are și un rol mai puțin cunoscut: reglarea secreției de insulină și a sensibilității la insulină. Există studii care au făcut legătura între deficiența de vitamina D, rezistența la insulină și afectarea tiroidiană. Ce se întâmplă de fapt? Ei bine, odată declanșată o problemă intrăm într-un cer vicios: rezistența la insulină afectează funcționarea tiroidei, sănătatea tiroidei depinde de menținerea glicemiei în limite normale, iar menținerea glicemiei în limite normale depinde de o funcție tiroidiană sănătoasă.

Știați că?

  • Tulburările de concentrare, stările depresive, constipația, kilogramele în plus, căderea părului, tenul uscat, tulburările menstruale, infertilitatea, durerile articulare sau musculare pot avea legătură cu disfuncții tiroidiene.
  • O femeie din 8 va dezvolta o afecțiune tiroidiană în timpul vieții, arată statisticile. Cea mai mare problemă este însă că mai mult de jumătate dintre acestea nu știu că au o afectare tiroidiană… Așa că țin diete pentru a scăpa de kilogramele în plus, iau pastile pentru a trata constipația, depresia sau tulburările de concentrare, fără să știe că toate aceste probleme vin de la tiroidă, de fapt.

Am deficiență de vitamina D. E suficient să iau niște suplimente?

Lucrurile nu sunt atât de simple. Studiile din ultimii ani au identificat o mulțime de mecanisme care reduc absorbția, producția și activitatea biologică a vitaminei D în organism.

  • Persoanele cu probleme tiroidiene suferă, de regulă, de sindromul de intestin cu permeabilitate mărită, așa-numitul „leaky gut“. Vitamina D este absorbită în intestin, iar acest sindrom reduce absorbția vitaminei D.
  • Stresul, tratamentele cu steroizi cresc nivelul de cortizol, hormonul stresului. Iar nivelurile ridicate de cortizol sunt asociate cu niveluri scăzute de vitamina D. Sinteza vitaminei D prin expunere la soare depinde de colesterol. Hormonii de stres depind și ei de colesterol. Când organismul se află în răspuns activ la stres, cea mai mare cantitate de colesterol este folosită pentru a produce cortizol, în vreme ce pentru producerea de vitamina D rămâne o cantitate mult mai mică, insuficientă chiar de colesterol.
  • Obezitatea reduce activitatea biologică a vitaminei D. Persoanele obeze au un nivel scăzut de vitamina D în sânge, pentru că aceasta este preluată de celulele adipoase.
  • Consumul insuficient de grăsimi sau digestia defectuoasă a grăsimilor reduc absorbția de vitamina D. Vitamina D este o vitamină liposolubilă, ceea ce înseamnă că are nevoie de grăsimi pentru a fi absorbită. Persoanele cu o dietă săracă în grăsimi și persoanele cu probleme de absorbție a grăsimilor (sindromul colonului iritabil, boli intestinale inflamatorii, afecțiuni hepatice sau biliare) au, de regulă, deficit de vitamina D.
  • Unele medicamente reduc absorbția și activitatea biologică a vitaminei D. În această categorie intră, din nefericire, unele dintre cele mai populare și frecvent prescrise medicamente: antiacide, corticosteroizi, anticoagulante și chiar terapiile de substituție hormonală.
  • Înaintarea în vârstă reduce sinteza de vitamina de prin expunere la soare.
  • Inflamațiile de orice tip reduc utilizarea vitaminei D de către organism.

Am nivel normal de vitamina D, dar simptome de deficit. Este posibil?

Da. Unele persoane au niveluri normale de vitamina D în sânge, dar totuși au simptome ale deficitului. Cum este posibil acest lucru? Pentru ca vitamina D aflată în circulație să își exercite funcțiile este nevoie de activarea, mai întâi, a vitamin D receptorului (VDR). Problema este că numeroase persoane care suferă de boli autoimune au un polimorfism genetic care afectează expresia și activarea vitamin D receptorului, ceea ce reduce activitatea biologică a vitaminei D. În această categorie intră și pacienții cu tiroidita Hashimoto.
Ce înseamnă acest lucru? Dacă ai hipofuncție tiroidiană (să nu uităm că hipotiroidismul apare frecvent în Hashimoto), atunci probabil că ai un deficit de vitamina D, chiar dacă nivelul sanguin de vitamina D este normal. Aceasta înseamnă de asemenea că, dacă ai polimorfismul VDR, trebuie să ai un nivel de vitamina D în sânge mai mare decât în mod normal, pentru a evita efectele deficitului de vitamina D.

Cât de mare să fie nivelul de vitamina D la persoanele cu Hashimoto?

Renumitul medic american Chriss Kresser consideră: „Este dificil de răspuns la întrebarea cât de mari să fie nivelurile de vitamina D la persoanele cu tiroidită autoimună. Studiile sugerează ca nivel optim de vitamina D pentru o persoană sănătoasă – 35 ng/ml. (…) Dar persoanele cu tiroidită autoimună nu sunt sănătoase. Ele suferă adesea de tulburări gastrointestinale, inflamație, stres, kilograme în plus, polimorfisme VDR, care împiedică producția, absorbția și utilizarea vitaminei D. Abordarea mea actuală cu acești pacienți este de a încerca să creștem cu prudență nivelul de vitamina D în sânge până la 60-70 ng/ml. Dacă starea lor se îmbunătățește la acest nivel, îi trec pe o doză de întreținere la acest nivel, urmărind în același timp cele mai mici simptome ale unei posibile hipervitaminoze D (toxicitate). Aici intră calculii renali (care sunt și semn al deficitului de vitamina K2), scăderea poftei de mâncare, grețuri, stări de vomă, sete, urinare excesivă, stări de epuizare și nervozitate. Monitorizez de asemenea și nivelul calciului în sânge, pentru că un nivel crescut de calciu este semn de toxicitate a vitaminei D și de risc crescut de boală cardiovasculară“.
Dr. Chris Kresser afirmă că ține sub observație de asemenea aportul de vitamina K2 și vitamina A în dietă. Surse de vitamina A sunt organele, ficatul de cod, laptele gras, iar de vitamina K2 – alimentele fermentate, așa cum sunt natto (soia fermentată), brânza, kefirul.

Știați că?

  • Vitamina D influențează în jur de 30.000 de gene din organismul nostru.
  • Pe lângă bolile autoimune, printre problemele de sănătate aflate în legătură cu nivelul de vitamina D în organism se numără bolile cardiovasculare, depresia.
  • Deficiența de vitamina D este subdiagnosticată în societatea modernă, deși se estimează că în jur de 85% din populația generală suferă de această deficiență.
  • Vârstnicii, persoanele care nu se expun la soare (persoanele imobilizate sau cele care petrec mult timp în spații închise, în birouri) pot avea deficiență de vitamina D.
  • Cele mai bune surse de vitamina D sunt: soarele, ficatul de cod, somonul sălbatic, suplimentele cu vitamina D3.

Surse:

  • thyroidpharmacist.com/articles/get-some-sunshine-for-your-thyroid
  • ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC2778451/
  • chriskresser.com/the-role-of-vitamin-d-deficiency-in-thyroid-disorders/
  • ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3921055/
  • hypothyroidmom.com/92-of-hashimotos-patients-with-vitamin-d-deficiency/
  • stopthethyroidmadness.com/vitamin-d/

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here