Alergie sau intoleranță la histamină?

Probabil că cel mai comun „scenariu“ pe care din ce în ce mai multe persoane îl experimentează este acela al alergiilor la diverşi factori de mediu (păr de animal, polen, praf etc.) sau diverse alimente (gluten, lactate, porumb, ou etc.). Simptomele se caracterizează printr-o eliberare masivă de histamină: secreții nazale, mâncărimi, usturimi ale ochilor, strănut, congestie etc. Dar histamina nu este prezentă doar în aceste situații.

Știai că?
Ai fost probabil înțepat de o albină sau țânțar şi ai observat inflamația care se dezvoltă. Aceasta este mediată de histamină. Sau ai avut o migrenă după ce ai băut mai mult vin roşu şi ai mâncat brânză fermentată? Şi aceasta are o legătură cu histamina din organism.

Ce este histamina?

Histamina este un mesager chimic implicat în răspunsul sistemului imunitar la reacțiile inflamatorii. Este ca un semnal de alarmă, care notifică organismul că există potențiali atacatori. Histamina determină dilatarea vaselor de sânge pentru ca leucocitele să poată găsi şi ataca cu rapiditate infecția sau problema. Are însă şi un rol central în digestie, alergii şi intoleranțe alimentare, dar şi în funcționarea creierului, acționând ca un neurotransmițător. Este produsă de celulele imune numite bazofile şi eozinofile, dar şi de mastocite, toate acestea fiind implicate în reacțiile alergice, printre altele. Histamina este produsă de anumite specii de bacterii care se găsesc în intestine. Nu este de mirare că toate disfuncțiile digestive care s-au produs în era modernă au de multe ori implicată şi intoleranța la histamină! Cu toate acestea, histamina în sine nu este problema, ci inabilitatea organismului de a determina buna funcționare a acesteia.

Intoleranța la histamină

Termenul de „intoleranță“ este controversat şi nu este agreat de toată comunitatea medicală; mulți vor spune că această afecțiune nici măcar nu există. Cu toate acestea, există multe cercetări în domeniu şi literatura de specialitate, care confirmă fenomenul.
Pentru că circulă prin întregul circuit sanguin, histamina poate afecta intestinele, plămânii, pielea, creierul şi întregul sistem cardiovascular, contribuind la o gamă largă de simptome şi afecțiuni, care vor fi şi greu de diagnosticat.

Care sunt simptomele intoleranței la histamină?

Simptomele care apar în urma intoleranței la histamină sunt: probleme digestive (diaree, dureri de stomac, crampe, flatulență), probleme de piele (eczemă, urticarie), probleme respiratorii, migrene, grețuri, tahicardie, rinite, față înroşită, transpirații profunde, inflamații puternice la muşcăturile de țânțari, secreții nazale, sângerări nazale, astm, insomnie.
Dacă suferi de astfel de simptome sau ai ocazional reacții alergice, care nu sunt neapărat asociate cu un anumit factor declanşator, atunci poți suspecta o intoleranță la histamină.

Organismul nu are capacitatea de a degrada histamina cu ajutorul celor două enzime, histamina N-metil transferaza şi diaminoxidaza (DAO), din următoarele cauze:

Mutații genetice

  • mutații în gena DAO care are nevoie de vitamina B6 şi cupru drept cofactori, este polimorfică şi reduce histamina extracelulară (atât din surse bacteriene, cât şi din alimentație).
  • mutații în gena MTHFR care contribuie la reglarea metilării, necesară la reducerea histaminei intracelulare.*
  • mutații în gena HNMT care necesită SAMe (S-adenosil metionină) drept cofactor şi acesta necesită o enzimă MTHFR corect funcțională pentru a produce SAMe. Este polimorfică şi reduce histamina intracelulară.
  • mutații în gena MAO care necesită vitamina B2 drept cofactor, este polimorfică şi reduce tiramina, histamina şi catecolaminele (neurotransmițători de stres).

* Notă: Histamina n-metil transferază necesită metilare pentru a funcționa corespunzător. Metilarea este o activitate celulară cheie, vitală, care contribuie la detoxifiere, controlează inflamația şi echilibrează neurotransmițătorii. Dereglările/ defectele de metilare pot rezulta în dereglări emoționale şi ale dispoziției, cât şi în dezechilibre multiple ale ficatului, pancreasului, stomacului, intestinelor, glandelor suprarenale şi ale tiroidei.
Toate aceste defecte genetice sunt destul de comune şi pot fi determinate destul de uşor cu ajutorul unei analize genetice salivare. Interpretarea corectă a acestor analize este însă deosebit de importantă!

Diverse afecțiuni prezente

Deficiența de enzima diaminoxidază (DAO) poate fi determinată şi de afecțiuni existente (boală Crohn, colită ulcerativă, alergii alimentare, intoleranță la gluten, SIBO – Small Intestinal Bacterial Overgrowth, insuficiență renală, hepatite etc.).

Consum de medicamente

Un nivel redus al enzimei DAO poate fi determinat şi de acțiunea unor medicamente (cefalosporine, antiinflamatoare nesteroidiene, mucolitice, unele anestezice generale, antidepresive, imuno-modulatoare, antiaritmice, antihistaminice, blocantele H2).
Cu toate că ultimele două au de fapt rolul de a bloca excesul de histamină, acestea pot însă reduce şi mai mult nivelul enzimei DAO în organism! Încă o dovadă că medicamentele nu vindecă, ci doar suprimă simptome.

Disbioza intestinală

Supraproducția de histamină poate fi generată de disbioza intestinală, deoarece anumite tipuri de bacterii produc histamină şi alte tipuri o degradează. Aşadar, dacă există un dezechilibru între aceste bacterii, se poate genera o supraproducție de histamină.

Alimente bogate în histamină

Persoanele predispuse la intoleranță trebuie să evite o serie de alimente bogate în histamină. În general, alimentele fermentate, datorită bacteriilor produse în timpul fermentării, sunt cele mai comune alimente care determină reacții negative. Mai jos este însă o listă mai completă cu cele mai comune alimente care trebuie evitate:

  • băuturi alcoolice fermentate (vin, bere, şampanie)
  • alimente fermentate: murături, oțet, sos de soia, lactate fermentate etc.
  • mezeluri, afumături
  • fructe uscate: caise, prune, smochine, curmale, stafide
  • citricele şi fructele de pădure
  • nuci şi alune (în special caju, nuci şi arahide)
  • avocado, vinete, roşii, spanac, ciuperci
  • pește afumat şi anumite specii de pește: ton, anchois, sardine

Aceste restricții însă nu trebuie să fie neapărat pe viață. În momentul în care ți-ai echilibrat flora intestinală şi ai lucrat la cauzele mai profunde ale intoleranței, cum ar fi metilarea, aceste alimente pot fi reintroduse. Desigur nu există o garanție că toate persoanele vor putea tolera din nou absolut toate alimentele; depinde de pragul de toleranță al fiecărei persoane. Chiar şi o persoană sănătoasă poate să îşi depăşească pragul de toleranță al histaminei. Gândeşte-te de exemplu la o „bombă histaminică“, cum ar fi pizza clasică din fast-food-uri sau chiar şi o combinație de pește afumat, avocado, ciuperci, nuci, brânză şi vin la o singură masă… Pentru multe persoane, aceste alimente pot să nu declanşeze nici o reacție negativă, dar pentru alte persoane predispuse poate fi o tragedie.

Cum afli dacă ai intoleranță la histamină şi ce poți face pentru rezolvarea problemei?

Prin analiza de sânge a markerilor diaminoxidază (DAO) şi histamină se poate stabili dacă ai o problemă cu producția şi/sau degradarea histaminei în organim. De cele mai multe ori, în analizele standard se testează doar DAO, dar ambii markeri sunt importanți pentru a afla ce se întâmplă cu adevărat în corp.
De exemplu, dacă DAO se află la un nivel normal, dar histamina are un nivel ridicat, înseamnă că nu ai o problemă cu degradarea histaminei, ci cu supraproducția acesteia, poate din cauza disbiozei intestinale. Deci rezolvarea cauzei – problema digestivă – va fi cel mai probabil soluția în această situație. Antihistaminice naturale care se pot consuma sunt quercetin, bromelaina şi pycnogenolul. Aşa cum bacteriile benefice din lactatele fermentate (Lactobacillus casei, Lactobacillus delbrueckii, Lactobacillus bulgaricus) produc histamină, şi deci sunt contraindicate, o serie de lactobacili pot însă ajuta la degradarea histaminei: Lactobacillus plantarum şi Bifidobacterium infantis.
În caz contrar, dacă nivelul DAO este scăzut, iar histamina are un nivel normal, atunci acest tipar reflectă o problemă de ordin genetic sau de altă natură. Suplimentul care conține această enzimă se poate însă lua şi de cele mai multe ori simptomele negative se vor remedia.
Mai sunt desigur şi alți markeri care pot oferi o viziune mai clară şi o confirmare în ceea ce priveşte activitatea histaminei şi DAO din organism, printre care: homocisteina, analiza genetică (vezi mai sus), total IgE, IgG, IgM, IgA , markeri tiroidieni etc. De exemplu, din observații clinice empirice s-a determinat că un nivel crescut al bazofilelor de 1% sau mai mare, pe o perioadă mai îndelungată, poate corespunde cu o valoare a histaminei de 60 sau mai mare. Un procent de 2% sau mai mare al bazofilelor, de regulă, corelează cu o valoare a histaminei mai mare de 150.

Protected by Copyscape

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here