Medicina Funcțională, Medicina viitorului?

Autor:

Medicina Funcțională este una dintre cele mai noi ramuri ale medicinei holistice, integrative, care utilizează tratamente şi concepte de sănătate şi boală diferite față de modelul tradițional. Printre particularitățile sale se numără o anamneză specială, care ia în calcul chiar şi aspecte sau detalii mai puțin evidente pentru cei nefamiliarizați, analize biochimice extrem de complexe, precum şi un plan de tratament integrativ, bazat pe medicamente, suplimente, nutriție şi stil de viață cât mai sănătos.

Care sunt noutățile Medicinei Funcționale?

Potrivit dr. Mark Hyman, Medicina Funcțională este viitorul medicinei convenționale disponibil chiar acum, care caută să identifice şi să se adreseze CAUZEI bolilor şi care vede corpul uman ca pe un singur sistem integrat, nu ca pe o colecție de organe independente împărțite după diverse specialități medicale. Această medicină tratează holistic întregul sistem, nu doar un set izolat de simptome.

De ce este nevoie de Medicină Funcțională?

Tot mai multe persoane din ziua de astăzi devin bolnave, suferind de boli cronice, complexe, cum sunt bolile cardiovasculare, diabetul, cancerul, bolile mintale, bolile autoimune, cum sunt artritele reumatoide, alergiile, astmul, asistând practic la o epidemie de boli cronice, cum nu a existat vreodată.

Specialiştii în sănătate estimează că, în prezent, 70%-80% din bugetele totale de sănătate sunt cheltuite pentru managementul bolilor cronice, dar fără a se putea asigura o calitate a vieții bolnavilor la cel mai bun nivel posibil.

Sistemul medical actual este excelent gândit pentru cazurile acute, în traumatisme, accidente, situații care impun intervenții chirurgicale, precum şi în situațiile de acutizare ale bolilor cronice (ex. comă diabetică). Este considerat pe drept a fi cel mai bun sistem medical în caz de urgență, care excelează în principal în domeniul chirurgical, de la operații de apendicită, până la operațiile pe inimă sau creier. Principala măsură de intervenție a sistemului medical convențional o constituie medicamentele, care ajută la ameliorarea imediată a unei probleme sau a unui simptom.

Din nefericire, sistemului medical actual, orientat către situațiile de criză, îi lipsesc metodologiile, instrumentele şi testele pentru prevenirea şi tratarea bolilor cronice, complexe, a polimorbidităților, neglijând de multe ori factorii de mediu, expunerea la toxine şi poluanți (metale grele, pesticide, insecticide ș.a.), factorii genetici, nutriția şi stilul de viață, toate acestea având o influență directă şi fiind o cauză importantă a epidemiei de boli cronice în societatea modernă.

Există o distanță foarte mare de timp între descoperirile din medicină, biologie, biochimie, care se fac în mediul academic, şi integrarea acestora în practica medicală curentă, distanța de implementare fiind chiar şi de 40-50 de ani în anumite domenii medicale, în special în tratamentul bolilor cronice.

Cei mai mulți absolvenți de medicină învață medicină sau îşi fac practica în spitale, unde au parte de cazuri grave şi urgențe, unde nu sunt condițiile pentru a practica şi învăța şi o medicină preventivă. Aceste sisteme de instruire de urgență nu se mai ocupă în schimb de evaluarea cauzelor profunde care stau la baza bolilor cronice, iar tinerii medici nu sunt instruiți corespunzător să aplice strategii fundamentale pentru nutriție, dietele terapeutice speciale şi exercițiile fizice pentru sănătatea pacienților lor.

Principiile Medicinei Funcționale

Medicină orientată spre pacient, medicina care tratează bolnavi, şi nu boli. Medicul practicant acordă mult timp consultației, luând în calcul şi simptomele aşa-zis minore şi în organe care aparent nu au legătură cu boala principală, ceea ce ajută foarte mult la individualizarea ulterioară a tratamentului.

Abordare ştiințifică şi integrativă. Medicina Funcțională ia atent în considerare individualitatea biochimică şi genetică a pacientului, precum şi o rețea complexă de interacțiuni în istoricul pacientului, a bolilor suferite anterior şi a stilului de viață care a dus la producerea bolii.

Integrarea celor mai bune practici medicale. Medicina funcțională integrează ceea ce medicina convențională consideră a fi denumite practici „alternative“ sau „integrative“, creând un focus pe prevenția prin nutriție, dietă şi exerciții; utilizează cele mai recente analize de laborator, diagnostic şi tehnici specifice, poate prescrie combinații de medicamente şi suplimente naturale, diete terapeutice, programe de detox şi programe de control al stresului.

Prin ce este diferită Medicina Funcțională?

Cel mai sugestiv model de evaluare a mecanismelor care duc la producerea unei boli este ilustrat sub forma unui copac cu rădăcini sau sub forma unui aisberg de gheață, unde avem o parte vizibilă la suprafață şi o parte mult mai importantă ascunsă vederii.

În cazul unui arbore, dacă dorim ca acesta să fie sănătos, trebuie să acordăm o atenție deosebită elementelor esențiale – rădăcinile şi solul. Dacă acel copac nu este sănătos, nu este suficient să tratăm nişte frunze îngălbenite (simptome), ci trebuie să căutăm cauzele mai profunde ale producerii bolilor, acelea care sunt la baza rădăcinilor copacului (dezechilibrele).

În Medicina Funcțională, cei mai importanți factori care ar trebui examinați cu prioritate când se adună informațiile despre un pacient sunt cei fundamentali, ca stilul de viață (somnul, exercițiul fizic, nivelul de stres, relațiile sociale, cu familia, cu serviciul şi genetica sa). Aceştia sunt la nivelul rădăcinilor şi solului şi perturbarea acestora poate rezulta în dezechilibre fundamentale vizibile la nivelul superior, al trunchiului şi coronamentului. Aceste dezechilibre pot rezulta în constelații de semne şi simptome, vizibile la nivelul superior (al trunchiului şi frunzelor), constelații pe care medicina convențională le etichetează cu numele unor boli, care nu ne spune mai nimic despre cauza producerii lor. Adeseori, diagnosticul de suprafață este asociat cu medicamente şi tratamente, care însă urmăresc mai degrabă controlul simptomelor deranjante ale bolii în sine, decât cauzele şi dezechilibrele profunde care au dus la boala respectivă.

Acest mod de tratare simptomatică a bolilor cronice, complexe, care nu ține de individualitatea cauzelor fiecărui pacient în parte, duce de fapt la progresia silențioasă a bolii cronice, pacientul devenind din ce în mai bolnav şi dependent de acele medicamente toată viața sa. În aceste situații, medicina funcțională, prin conceptele sale inovatoare, ar putea avea un rol important în restabilirea echilibrului şi a sănătății pacientului.

Evidențele ştiințifice

Atunci când medicii convenționali cer să vadă dovezile pentru Medicina Funcțională, de regulă ei înțeleg: „Unde sunt studiile clinice (trials), care să facă comparație între medicina convențională şi Medicina Funcțională în acelaşi studiu?“.

Din păcate, modelul de evaluare medicală curentă este potrivit strict pentru o medicină standardizată, în care pacientul este redus la un număr sau un caz, care acordă preferință de credibilitate studiilor largi de cohortă şi o atenție mai puțină cazurilor clinice izolate, pe care tinde să le considere nerelavante. Studiile largi de cohortă au dezavantajul de a băga la un loc sute sau mii de pacienți diferiți, dar cu patologii asemănătoare, care pot fi produse de cauze foarte diferite şi se aleg, de regulă, pacienți model, fără alte comorbidități, urmărindu-se practic doar câțiva markeri de interes pentru patologia studiată. Rezultatele dintr-un asemenea studiu vin ca o valoare medie standard a populației studiate, valoare aplicată ulterior tuturor pacienților, indiferent de cauzele inițiale care au dus la afecțiunea respectivă şi indiferent de comorbiditățile acelor pacienți sau de individualitatea lor biochimică şi genetică.

Medicina Funcțională, fiind o medicină înalt personalizată şi individualizată, nu poate fi analizată după acelaşi model „o măsură pentru toți“, aplicat în studiile de cohortă, ea conține un set personalizat foarte amplu de măsuri terapeutice, dietă, mişcare, sport, măsuri de reducere a stresului, reechilibrări hormonale, biochimice, detoxifieri terapeutice, reechilibrarea sistemului imunitar, asanarea organismului de infecții microbiene şi parazitare şi altele, care sunt diferite pentru fiecare pacient în parte. A aplica la un număr de pacienți acelaşi set fix de măsuri terapeutice, nerespectând individualitatea biochimică şi genetică a fiecărui pacient, nu ar putea produce decât rezultate extrem de aleatorii şi neştiințifice.

Din acest motiv nu se pot compara cele două tipuri de medicină, cea „bazată pe dovezi de cohortă, cu diagnostice şi tratamente nepersonalizate“ şi cea „bazată pe opinie clinică şi tratament individualizat“. Pur şi simplu, modelul preferat şi considerat „ştiințific“ de către medicina convențională, care tinde să standardizeze atât tratamentele, cât şi pacienții, nu este aplicabil pentru o medicină care se doreşte a fi „personalizată“ şi pentru care nu există doi bolnavi la fel, chiar dacă ar avea aparent aceeaşi „boală“. Însă cele mai bune comparații sunt prin cazurile clinice concrete, în care practicianul are ocazia să constate cu ochii lui, pentru fiecare pacient în parte, efectul măsurilor terapeutice individualizate şi personalizate.

Spre deosebire de abordarea „standardizată“, medicina funcțională şi integrativă este un model ştiințific flexibil şi receptiv, care ia în calcul şi utilizează în practică cele mai recente inovații, abordări şi descoperiri făcute în mediul universitar şi academic, spre deosebire de medicina convențională unde trebuie să treacă în unele cazuri zeci de ani pentru schimbarea unui model medical. De asemenea, terapiile tradiționale, precum acupunctura, masajul, tehnicile de meditație, biofeedback, suplimentele cu vitamine, minerale şi cele fitoterapice nu sunt evitate, ci sunt integrate într-un model de tratament complex, care ține cont şi de preferințele şi credințele pacientului, care participă în mod activ în actul recuperării sale alături de medicul său devenit partener.

Ce boli tratează cu succes Medicina Funcțională?

Printre bolile cronice care răspund bine la abordările medicinei funcționale se numără: acneea cronică, sindromul ADHD, oboseala cronică, Alzheimerul şi demența, artritele şi poliartritele, alergiile şi astmul, lupusul sistemic, alte boli autoimune, prevenția cancerului, sinuzitele cronice, sindromul metabolic, diabetul, prediabetul, rezistența la insulină, dezordinile digestive (colon iritabil, reflux, colită ulcero-hemoragică, boala Crohn), colesterolul ridicat, alergiile de mediu şi cele alimentare, tulburările de menopauză, fibromioalgia, migrenele cronice, afecțiunile inflamatorii, insomniile, cistitele interstițiale, toxicitatea cu mercur şi alte metale grele, tulburările de comportament, scleroza multiplă, Parkinsonul, osteoporoza, psoriazisul, sindromul picioarelor neliniştite, tulburările hormonale şi tiroidiene etc.

Principalele dezechilibre analizate

În viziunea Medicinei Funcționale, starea de sănătate nu este doar absența unei boli manifestate, ci o stare în care toate sistemele organismului funcționează în echilibru, către o stare de maximă vitalitate. Medicina Funcțională se bazează pe examinarea dezechilibrelor biochimice care stau la baza patogenezei diferitelor afecțiuni. Printre cele mai frecvente se numără:

  • Dezechilibre hormonale şi ale neurotransmițătorilor;
  • Dezechilibre ale sistemului redox de oxidare-reducere;
  • Disfuncții la nivelul mitocondriilor şi ciclurilor ATP de energie celulară;
  • Dezechilibre de detoxifiere şi biotransformare;
  • Dezechilibre imunitare şi inflamatorii;
  • Dezechilibre la nivelul microbiotei intestinale şi a membranei intestinale;
  • Dezechilibre structurale de la nivelul funcției membranelor celulare până la nivelul sistemului musculo-scheletal;
  • Polimorfisme genetice (ex. defecte de metilare a folaților).

Ce tipuri de analize foloseşte Medicina Funcțională?

Testele utilizate cel mai frecvent sunt cele care evaluează statusul nutrițional, incluzând aminoacizii, acizii graşi şi raporturile acestora (pro şi antiinflamatori), markerii stresului oxidativ, enzimele de detoxifiere de faza I şi II, stresul oxidativ, nivelul vitaminelor, în special al vitaminei D, alergiile şi intoleranțele alimentare, disfuncțiile mitocondriale, metalele grele. Pe lângă acestea sunt disponibile şi teste pentru o varietate de afecțiuni, incluzând teste genetice specifice, mutații şi polimorfisme, evaluări hormonale, inclusiv ale hormonilor de stres, evaluări ale funcțiilor sistemului gastrointestinal, permeabilității intestinale, funcțiilor adrenalelor, tiroidei şi multe altele.

Rezultatele testelor sunt folosite atât pentru evaluarea inițială, cât şi pentru monitorizarea rezultatelor terapiilor, în special ale celor nutriționale, analizându-se ştiințific rolul dietei şi suplimentelor nutriționale folosite în terapie.

Scurt istoric al Medicinei Funcționale

În momentul de față, principalul promotor este Institutul de Medicină Funcțională din SUA, www.functionalmedicine.org, fondat în 1991 de către distinsul dr. Jeffrey Bland şi condus în prezent de dr. Mark Hyman, profesor şi speaker de renume internațional.

În afară de Institutul IFM care pregăteşte şi certifică anual sute de doctori practicanți, sunt deschise încă două centre mari de medicină funcțională în cadrul Spitalului Academic Cleveland Clinic din Ohio şi al Universității George Washington din SUA, iar un număr de alte 26 de instituții medicale de prestigiu din SUA au inclus sau vor să includă aceste cursuri în curricula lor. Potrivit datelor IFM, peste 100.000 de medici practicieni au fost instruiți şi practică acest tip de medicină în întreaga lume.

Din păcate, în România, numărul acestor medici practicieni este unul extrem de mic şi ne dorim să încurajăm şi să îi susținem pe toți cei care au posibilitatea să se instruiască în SUA şi să devină astfel practicieni şi promotori ai acestui nou tip de medicină în România, contribuind astfel la o mult aşteptată revoluție în modul în care tratăm bolile cronice.
Sistemele fundamentale ale organismului și dezechilibrele clinice de bază
Medicina funcțională definește starea de boală ca o stare în care toate sistemele organismului (cardiovascular, endocrin, gastrointestinal, neurologic, imunitar, pulmonar, urinar, hepatic) funcționează în dezechilibru.

Dr. HymanBolile autoimune, în viziunea Dr. Hyman

Dr. Mark Hyman: Izabela, o fetiță drăguță de 10 ani din Texas, care iubea să călărească, a intrat în biroul meu cu câțiva ani în urmă, cu unul dintre cele mai severe cazuri de boală autoimună din câte am văzut eu vreodată. Fața şi articulațiile sale erau umflate şi sistemul său imunitar îi ataca întregul corp, inclusiv muşchii, pielea, articulațiile, vasele de sânge, ficatul, celulele albe şi celulele roşii.

Izabela

Izabela nu putea nici măcar strânge mâna să o facă pumn. Vârfurile degetelor de la mâini şi picioare erau tot timpul reci de la sindromul Reynaud. Era suferindă de mâncărimi care ardeau şi pielea sa era iritată de ani de zile. Se simțea obosită şi mizerabilă şi îi cădea şi părul.
Izabela era pe doze de elefant de steroizi intravenoși la fiecare 3 săptămâni, doar ca să o țină în viață. Era nevoită să ia Prednison, Aspirină, blockeri de acizi şi Methotrexat, un medicament chemoterapic folosit pentru a-i bloca sistemul imunitar zilnic.

În ciuda acestor megadoze de medicamente, ea tot nu se simțea mai bine, iar analizele sale de laborator erau în continuare anormale.

Doctorii săi au vrut să îi adauge un alt imuno-supresant puternic (un medicament blocker de TNF alfa) regimului de medicație pe care deja îl lua. Acest medicament creşte riscul de cancer şi de moarte de la infecțiile copleşitoare, deoarece împiedică sistemul imunitar să mai lupte cu infecțiile în mod normal. Inflamația scăzuse, simptomele autoimune au scăzut şi ele, dar cu un cost: risc crescut de cancer şi de infecții.

Îngrijorați de aceste posibilități şi dezamăgiți de abordările convenționale care nu mergeau, părinții săi au adus-o la mine să o văd.

La două luni după ce am văzut-o prima dată pe Izabela, când am descoperit şi tratat atunci cauzele de la rădăcina inflamației – încetând să mănânce gluten, lactate şi zahăr şi luând o serie de suplimente – ea era fără simptome. În mai puțin de un an, ea era complet sănătoasă, analizele sale de sânge erau normale, iar ea era liberă de toată medicația sa.

O perspectivă a Medicinei Funcționale față de bolile autoimune

Povestea Izabelei este un exemplu perfect al puterii Medicinei Funcționale, care furnizează o hartă pentru a găsi rădăcina cauzei inflamației, care stă la baza bolii autoimune.

Medicina Funcțională întreabă „De ce inflamația există?“. Când noi identificăm sursele cauzatoare, atunci putem vindeca corpul. Acele cauze includ stresul, infecțiile ascunse, alergiile şi intoleranțele alimentare, expunerea la substanțe toxice, predispoziții genetice, deficiențe nutriționale şi sindromul leaky gut (intestin hiperpermeabil).

În fapt, sunt doar 5 cauze majore care favorizează toate bolile:

  1. Alergenii;
  2. Microbii şi dezechilibrele bacteriene din intestine;
  3. Toxinele;
  4. Dieta proastă;
  5. Stresul.

Toți aceştia pot declanşa simptomele şi crea mii de boli, incluzând bolile autoimune.
Dacă vrei să scazi inflamația din corp, trebuie să găseşti sursa. Medicii convenționali nu sunt învățați să diagnosticheze bolile decât după simptome, nu şi după cauzele care stau la baza lor.

Un pacient „holistic“ cu 29 de boli, tratat și analizat de Dr. Hyman

Femeie, vârstă de 46 de ani
Prezintă 29 „boli“
Index masă corporală 37, Greutate 106 kg
Pacientul „holistic“ suferă de:

  • Sindromul de colon iritabil – de 9 ani
  • Hipertensiune – 4-5 ani
  • Hipoglicemie – 20 de ani
  • Sindrom metabolic – din 2007
  • Hipotiroidism – de 20 de ani
  • Sindromul ovarelor polichistice – 15 ani
  • Infertilitate – în trecut
  • Frecvente fluctuații de greutate – 25 de ani
  • Bulimie şi anorexie – 20 de ani
  • Crize de bulimie („binge eating disorder“) – 20 de ani
  • Pietre la rinichi – de 6 ani
  • Gută – de 7 ani
  • Infecții fungale frecvente – toată viața
  • Alergii de mediu – 4 ani
  • Alergie la latex – de 20 de ani
  • Astm – de 25 de ani
  • Sinuzită cronică – de 10 ani
  • Apnee în somn – 8 ani
  • Psoriazis – 25 de ani
  • Depresie
  • Anxietate – mai gravă în trecut, 2 ani
  • Osteoartrită – recent
  • Fibromialgie – 3 ani
  • Dureri cronice – 2-4 ani
  • Sindrom de oboseală cronică – vine şi pleacă
  • Alergii alimentare – 10 ani
  • Dureri de cap
  • Migrene
  • ADHD – deficit de atenție

Evaluarea dezechilibrelor clinice

Dezechilibre imunitare/inflamatorii:

  • Alergii alimentare
  • Enteropatie glutenică
  • Sinuzită cronică
  • Astm
  • Rozacea (nespecificat)
  • Psoriazis
  • Infecții cu fungi
  • Retenție de apă

Dezechilibre Hormonale/Metabolice/ Neurotransmițători:

  • Rezistență la insulină
  • Sindromul ovarelor polichistice
  • Hipotiroidism
  • Toxicitate estrogenică
  • Metroragii
  • Sindrom premenstrual
  • Uter fibroid
  • Depresie cu anxietate

Dezechilibre digestive:

  • Sindrom intestin iritabil
  • Balonări
  • Sindrom SIBO de contaminare bacteriană a intestinului subțire
  • Reflux gastric

Dezechilibre detoxifiere:

  • Fibromialgie
  • Sensibilități chimice multiple
  • Toxicitate mercur
  • Amalgame de mercur

Dezechilibre nutriționale:

  • Vitamina D – deficit
  • Magneziu – deficit

TRATAMENT:

Rezolvarea intestinului:

  • Dietă de eliminare a alimentelor alergenice
  • Tratarea sindromului SIBO (contaminare bacteriană a intestinului subțire) şi a suprainfecțiilor cu candida (cu rifaximin şi fluconazol)
  • Enzime digestive, pre şi probiotice
  • Supliment tip „medical food“ antiinflamator cu glutamină

Rebalansarea hormonală:

  • Armour Thyroid 30 mg
  • Magneziu, B6 şi plante pentru sindromul premenstrual
  • Fibre de tip glucomanan

Optimizarea nutrițională:

  • Multivitamine, ulei de pește, extra crom, biotin, acid alfa lipoic
  • Vitamina D3 – 10.000 UI pe zi.

EVIDENȚE CLINICE: la 6 săptămâni

  • Nici un simptom negativ!
  • Fibromialgia, sindromul de oboseală cronică, gândire neclară, depresie – dispărute
  • Congestia de sinus – dispărută
  • Sindromul de intestin iritabil – dispărut
  • Fără simptome premenstruale
  • Psoriazis şi rozacea dispărute
  • Fără intoleranțe la frig
  • Pierdere în greutate – 10 kg în 6 săptămâni

Comparație între Medicina Convențională şi Medicina Funcțională

Scopul medicinei convenționale este de a diagnostica bolile prin recunoaşterea unor pattern-uri (şabloane) de simptome şi de a suprima acele simptome prin terapii medicamentoase standardizate pentru toți pacienții suferind de o anumită boală. Scopul medicinei funcționale este de a promova sănătatea şi vitalitatea în fiecare pacient, prin examinarea tuturor acelor factori biochimici şi de stil de viață care au fost cauzele ce au produs acea boală şi găsirea unui tratament holistic adresat restabilirii sănătății şi echilibrului întregului organism, şi nu doar controlului unor simptome grosiere şi deranjante ale bolii respective.

Medicina Convențională Medicina Funcțională
Centrată pe boală, patologică, reducţionistă. Centrată pe sănătate, funcțională, holistică.
Centrată pe medic, autoritatea absolută în tratamentul pacientului. Centrată pe pacient, în scopul stabilirii unui parteneriat terapeutic.
Tratamente standardizate, după ghiduri, pentru pacienţii cu aceeaşi boală. Tratamente foarte individualizate pentru fiecare pacient în parte.
Medicina specializată pe organe, bolile şi organele sunt văzute foarte delimitat, în funcţie de specializările medicale curente. Medicina holistică ia în calcul organismul întreg şi dezechilibrele sistemice individuale care îl afectează.
Cost minim impus pe termen scurt, însă costuri mult mai mari pe termen lung. Cost mai mare pe termen scurt, dar posibil mai eficient pe termen lung.
Diagnostic bazat în general pe simptomele finale ale bolii analizate. Diagnostic bazat pe cauze sistemice profunde, biochimice, celulare, genetice.
Medicină intervenţională, potrivită situaţiilor de urgență. Medicină preventivă, prin corectarea stilului de viață şi a factorilor epigenetici.
Bolile multiple ale unui pacient nu au legătură foarte strânsă între ele, fiecare boală are medicul /specialistul ei. Bolile sunt văzute în strânsă legătură unele cu altele, în baza unor dezechilibre fundaționale.
Educaţia nutrițională este aproape zero şi nu are o importanță terapeutică specială. Nutriția este considerată un factor extrem de important în vindecare şi recuperare.

Medicina convențională este fragmentată în specializări pe organe (neurologie, ginecologie, gastroenterologie etc.), fiecare specialitate medicală fiind limitată în cadrul unui departament. Specializarea şi înalt specializarea sunt un model foarte bun pentru medicina de criză, de urgență, mai ales în situațiile intervenționale (chirurgie, accident vascular etc.), însă asigură un management slab pentru bolile cronice sistemice. Viziunea medicului integrativ este una holistică, aceea care se uită la toate aspectele bolii unui pacient, în loc să spună: „Oh, asta pare a fi şi o problemă hormonală, ăsta nu mai e departamentul meu“.

Tratamentele Medicinei Funcționale pot fi eficiente ca şi costuri câte vreme se focusează pe prevenție şi pe factorii care promovează schimbările de stil de viață şi tratamentele care se adresează cauzelor disfuncțiilor, restaurând sănătatea pacienților. Tratamentele medicale convenționale de multe ori presupun costuri cu medicamente agresive, care trebuie luate pe timp nedefinit, cu efecte secundare importante şi care nu se adresează cauzelor problemelor, ci suprimării simptomelor care apar în patogenia finală a bolilor, neavând o strategie clară pentru simptomele timpurii. De multe ori, un medic trimite pacientul acasă fără un tratament timpuriu, aşteptând ca boala să progreseze până la acel nivel la care se justifică să intervină cu operații sau medicații agresive.

Protected by Copyscape

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here