Acceptarea propriilor emoții ne poate vindeca de cancer!

Furia crește riscul de atac de cord de cinci ori și riscul de atac vascular cerebral de trei ori. La polul opus, liniștea interioară și acceptarea propriilor emoții ne poate vindeca, iar optimismul ne aduce noroc și sănătate!

Legătura dintre emoții și starea de sănătate capătă din ce în ce mai mult sens și tot mai mulți cercetători științifici o validează. ”Bolile sunt țipetele tăcerii” spune psihologul Jacques Salomé, autorul cărții „Dacă m-aș asculta, m-aș înțelege”.  Conflictele, situațiile nerezolvate, despărțirile și pierderile ne pot îmbolnăvi. Cum? Prin povara psihologică pe care o purtăm zilnic și care crește dacă nu reușim să verbalizăm și să ne descărcăm de emoțiile care nu ne dau pace. Aceeași legătură dintre emoții și starea de sănătate este evidențiată și în momentul în care o persoană primește un diagnostic nu tocmai optimist. În funcție de cum își poate fiecare gestiona emoțiile și de ”scenariile” pe care și le face sau nu, boala poate avea un alt parcurs.

Durerile fizice au surse emoționale

Durerile fizice pot ascunde suferințe sufletești! Durerea de spate pe care de multe ori, dacă nu de fiecare dată, o punem pe seama poziției incorecte la birou sau a efortului fizic, poate ascunde o strânsă legătură cu trecutul, cu povara pe care o cărăm simbolic în spate din cauza amintirilor care nu ne dau pace sau cu greutățile vieții. Durerile de umeri pot fi traduse ca o împovărare din cauza resposabilităților zilnice, durerile de gât se pot interpreta ca incapacitatea de a rămâne flexibili și de a ne adapta situațiilor neprevăzute, iar durerile de mâini pot apărea din cauza sentimentului de neputință. Durerea de cap, una dintre cele mai frecvente suferințe, pe care o atribuim sinuzitelor, aerului condiționat, cititului sau lucrului la calculator, este o manifestare psihosomatică a mâniei refulate. Nu ați observat niciodată că atunci când sunteți nervoși vă doare capul?

Durerea, așa cum ne explică Dr. John E. Sarno, specialist în recuperare medicală, în cartea sa, „Rețetă pentru minte și corp. Cum să vindeci durerile trupului”, este o strategie a minții de a ne abate de la adevăratele suferințe, care sunt de natură sufletească, emoțională. Dacă reușim să conștientizăm sursa emoțională a durerilor, le putem trata!

Emoțiile negative intense ne pun în pericol

Inima și creierul lucrează împreună pentru producerea emoțiilor, inima conținând neuroni, similari cu cei din creier. Când inima primește semnale de la creier, prin sistemul nervos simpatic, pompează mai repede, iar atunci când primește semnale prin nervii parasimpatici, încetinește. Furia, de exemplu, crește riscul de atac de cord de cinci ori și riscul de atac vascular cerebral de trei ori. Durerea intensă după pierderea unei persoane dragi ridică, de asemenea, riscul de a suferi un atac de cord, iar în ziua imediat următoare pierderii, riscul unui atac de cord crește de 21 de ori! Dacă emoțiile negative au potențialul de a ne afecta inima, emoțiile pozitive ar putea să o vindece!

Optimismul ne menține sănătoși

 

Atunci când suntem optimiști, vedem o rezolvare a problemelor mult mai ușor și mai clar și nu ne lăsăm scufundați în butoiul cu melancolie. Se spune că oamenii optimiști sunt și mai norocoși. De ce? Pentru că privesc lumea cu mintea deschisă, sunt capabili să vadă oportunitățile care se ivesc și iau atitudine, astfel încât să profite de ele. Nu degeaba se spune că norocul și-l mai face omul și cu mâna lui.

Și tot optimismul este cel care ne ține în viață în momentele dificile! Un studiu recent, realizat cu ajutorul unor femei diagnosticate cu cancer de sân, a evidențiat cum emoțiile au o putere nebănuită asupra bolii. În cadrul studiului, cercetătorii au măsurat markerii inflamației numiți citokine și le-au corelat cu stările emoționale ale pacientelor. Citokinele sunt proteine ce transmit informații între celule diferite și determină aceste celule să acționeze într-un anumit mod. Numărul de citokine este mai mare la pacienții ce suferă de cancer și pot contribui la accentuarea simptomelor precum oboseală, durere cronică și greață. Acest comportament pe care îl au persoanele bolnave nu face decât să scadă calitatea vieții și să diminueze resursele fizice atât de necesare vindecării. Interesant este că nivelul de citokine este mai mare și la persoanele ce suferă de izolare socială sau au preponderent emoții negative. Dacă sunteți o persoană pesimistă sau tristă este foarte probabil să aveți mai multe citokine în organism!

Din păcate, însăși diagnosticul de boală este cel care declanșează creșterea acestor citokine pro-inflamatorii, în lumea medicală din străinătate acest proces fiind cunoscut drept hexing medical. Hexing-ul medical este opusul efectului placebo: atunci când un cadru medical are o atitudine negativă și aruncă în stânga și în dreapta cu diagnostice sumbre și, uneori, nefondate, pacientul se transformă într-o persoană disperată și fără speranță, două stări emoționale ce stau la baza îmbolnăvirii. Pe scurt, pentru unele persoane diagnosticul de boală poate fi o adevărată traumă și poate declanșa în mintea lor mii de gânduri negative ce ajung să le afecteze mai mult decât boala în sine. Gândiți-vă numai dacă ați merge la un simplu consult medical și doctorii vă spun senini că este posibil să suferiți de o boală gravă. În secunda următoare simțiți cum întreaga lume vi se prăbușește și nu mai vedeți nicio portiță de scăpare. Sunteți supus la numeroase investigații medicale, iar până la sosirea rezultatelor mintea voastră a fost ”otrăvită” atât de mult încât se simte în întregul corp. În antichitate se spune că exista un șaman ce folosea un os pentru a arăta înspre anumite persoane a căror moarte avea să survină din cauze supranaturale. Acele persoane credeau atât de mult ce le spunea vrăjitorul încât uneori ajungeau să moară, doar prin puterea aceasta a autosugestiei, și nu pentru că ar fi fost cu adevărat bolnavi.

Acceptarea – primul pas spre vindecare

Există cercetări ce demonstrează că utilizarea unor strategii de acceptare emoțională duce la scăderea stresului, la dezvoltarea unor relații mai strânse cu semenii noștri și la o creștere a numărului de supraviețuitoare ale cancerului de sân. Ce înseamnă acceptarea emoțională? Înseamnă să permitem emoțiilor, atât pozitive, cât și negative, să apară și să se disipeze fără a încerca să le controlăm, să le schimbăm sau să le respingem. Înseamnă să fim împăcați cu noi înșine și cu ce ni se întâmplă, să lăsăm emoțiile să își urmeze cursul și nu să le blocăm în noi. Iar aceste strategii de acceptare emoțională funcționează!

Un studiu pentru a demonstra cum funcționează acceptarea emoțională a fost realizat cu ajutorul a 136 de femei diagnosticate cu cancer de sân de toate stadiile, cărora le-au fost prelevate probe de sânge și care au completat un chestionar la fiecare 3 luni, timp de 2 ani. Cercetătorii au putut astfel compara răspunsurile și rezultatele pacientelor cu scorurile lor medii, nu cu ale altor pacienți și au putut vedea progresul real.

Femeile ce aveau un nivel scăzut de acceptare emoțională aveau și un nivel mai crescut de citokine și simptome mai accentuate de boală. Ulterior, pe măsură ce au învățat cum să aplice strategii care să le ajute să își accepte emoțiile, citokinele pro-inflamatorii s-au împuținat.

IL-8 este o citokină important de urmărit în acest context pentru că este produsă chiar de celulele cancerului de sân. Aceasta citokină declanșează cascade inflamatorii ce pot afecta sistemul imunitar și permite instalarea metastazei. De aceea, orice măsură ce poate scădea nivelul de citokine IL-8 are potențial curativ al cancerului de sân. Per total, studiul a arătat că pacientele cu un nivel mai ridicat de acceptare emoțională au prezentat valori mai scăzute ale citokinelor IL-8 și simptome ale bolii mai ușoare. Mai mult, cercetătorii au descoperit că acceptarea emoțiilor perturbă legătura dintre citokine și simptomele bolii – când o pacientă a reușit să își sporească nivelul de acceptare al emoțiilor sale, simptomele au devenit independente de citokinele ei. Chiar dacă avea niveluri ridicate de citokine IL-8 nu se simțea neapărat bolnavă pentru că avea un nivel ridicat de acceptare emoțională.

S-au efectuat și alte studii ce au demonstrat că această atitudine pozitivă de acceptare a tuturor emoțiilor poate ameliora simptomele depresiei și anxietății și poate chiar atenua efectele secundare ale stresului cronic. Și știm prea bine că stresul poate fi cauza unui sistem imunitar slăbit, a bolilor de inimă, de piele, ale sistemului reproducător, ne afectează sistemul digestiv și sistemul nervos. Despre cum ne afectează stresul și cum putem scăpa de el puteți citi aici.

Așadar, atunci când acceptăm ceea ce ni se întâmplă, cu bune și cu rele, reușim să ne păstrăm calmul și lăsăm emoțiile să vină și să plece, viețile noastre se îmbunătățesc semnificativ! Atunci când suntem diagnosticați cu o boală gravă cu atât mai mult trebuie să ne căutăm liniștea interioară și să ne ajutăm pe noi înșine să ne vindecăm. Este necesar să ne vindecăm mintea și apoi corpul se poate vindeca și el. Este necesar să conștientizăm ce anume din comportamentul și din alegerile noastre ne-au adus în acel punct, să le acceptăm ca parte din noi și să le schimbăm pentru a putea trece mai departe spre viețile pe care ni le dorim.

Foarte important cred că este și să putem ignora negativismul celor din jur, fie ele persoane apropiate sau nu, pentru că ne influențează mai mult decât credem. În acest sens, vă las mai jos povestea broscuței surde:

”A fost odată ca niciodată un grup de broscuțe care s-au hotărât să se ia la întrecere, așa că și-au propus să ajungă în vârful unui turn foarte înalt. S-au adunat spectatori curioși să vadă cursa și să le încurajeze pe broscuțe, deși erau cam sceptici că vreuna dintre broscuțe o să reușească să ajungă în vârful turnului.

Prima broscuță a început să urce, iar de jos auzea „Ce obositor! Nu are cum să reușească!”. Totuși broscuța a urcat până la jumătatea turnului după care a abandonat. Cea de-a doua broscuță a urcat puțin mai sus decât prima, dar a abandonat și ea cursa. Cea de-a treia broscuță a urcat mai sus decât celealte două, dar după puțin timp a abandonat și ea. În ultimul moment la turn a mai venit o broscuță vioaie care a început să urce și să urce până a ajuns la jumătatea turnului. Spectatorii erau uimiți și continuau să spună că turnul este prea înalt și că broscuța sigur a obosit și nu o să reușească. Însă broscuța a continuat să urce până a ajuns în vârful turnului. Când s-a întors, toate broscuțele s-au strâns în jurul ei și au întrebat-o cum a reușit. Atunci, broscuța le-a făcut semn că nu aude pentru că este surdă.” Autor necunoscut

Surse:

kellybroganmd.com/want-to-beat-cancer-end-the-fight/

www.ziaruldesanatate.ro/articole/psihologie/inima-si-creierul-lucreaza-impreuna-pentru-a-produce-emotiile/

www.greenmedinfo.com/blog/research-some-cancer-diagnoses-kill-quicker-cancer

Protected by Copyscape

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here