Microbiomul intestinal dictează poftele alimentare?

Autor:

Îți este poftă de ciocolată? Nu te poți abține de la pâine? Deși suntem tentați să credem că poftele alimentare țin de voință, comportament, obiceiuri, se pare că ele pornesc mai degrabă din intestin. Miliardele de bacterii care alcătuiesc microbiomul intestinal au o influență puternică asupra ceea ce alegem să mâncăm. Citește în continuare despre modul în care microbii din intestin reușesc să ne manipuleze comportamentul, dar și, invers, cum poate fi modulat microbiomul pentru a ține în frâu poftele nestăvilite.

Peste 90% dintre femei și 65% dintre bărbați mărturisesc că sunt tentați de anumite alimente. Pofta alimentară se caracterizează printr-o dorință intensă de a mânca un anumit aliment. Ciocolata este pe primul loc în topul preferințelor, mai ales pentru femei. Potrivit specialiștilor, poftele alimentare provin dintr-o combinație de factori sociali, culturali, psihologici și fiziologici. Problema este că poftele reprezintă, pentru mulți oameni, o mare barieră în procesul de slăbire și în calea sănătății în general.

Axa intestin – microbiom – creier

Cei mai mulți dintre noi știm faptul că în creier se află miliarde de neuroni. Dar știați că intestinul conține de asemenea o rețea densă de neuroni? Această rețea, numită sistemul nervos enteric, controlează funcția fiziologică a tractului gastro-intestinal. De fapt, această rețea este atât de puternică încât este denumită în mod obișnuit „al doilea creier”.

Infografie Axa creier - intestin

Sistemul nervos enteric este conectat la sistemul nervos central (creierul și măduva spinării) prin axa intestin – creier. Aceasta nu este o axă fizică, ci mai degrabă un termen pentru a descrie în mod sugestiv relația dintre tractul digestiv și creier. Există două moduri în care acestea sunt conectate. Primul este sistemul circulator. Cunoaștem deja de mulți ani că semnalele hormonale, neuronale și inflamatorii sunt transmise între intestin și creier prin sânge. Dar, recent, odată cu descoperirea vaselor limfatice din creier, oamenii de știință au înțeles că aceste semnale dinspre intestin pot intra în creier direct din limfă.

Sistemul nervos enteric este conectat direct la trunchiul cerebral prin intermediul nervului vag. Nervul vag acționează ca o superconductă de comunicare între intestin și creier și este cea mai lungă celulă nervoasă din sistemul nervos vegetativ. Studii asupra nervului vag au constatat că blocarea vagală poate conduce la pierderea semnificativă în greutate, în timp ce stimularea vagală declanșează o alimentație excesivă (rezultate obținute pe animale de laborator).

Microbii au și ei preferințe alimentare

Microbiomul este alcătuit din sute de tipuri de bacterii, iar unele dintre ele preferă anumite straturi dietetice. În timp ce majoritatea bacteriilor sunt „generaliste” și se pot dezvolta pe o varietate de substraturi, există și bacterii „individualiste” care s-au dovedit a avea preferințe alimentare.

Un amplu proiect intitulat MetaHIT a dus la descoperirea faptului că, la om, există trei enterotipuri de populații microbiene: Bacteroide, Prevotella, Bifidobacterii. Cei cu enterotipul dominant Bacteroide preferă în special grăsimile. Prevotella se dezvoltă mai ales pe carbohidrați, iar persoanele care au aceste tulpini predominante sunt atrase de pâine, snacksuri, paste și alte făinoase. Bifidobacteriile sunt capabile să intre în competiție cu alte bacterii în prezența fibrelor alimentare.

Bacteriile din intestin necesită un flux constant de substraturi alimentare ca să crească și să se reproducă. Studiile au arătat că o concentrație scăzută de substanțe nutritive declanșează o virulență crescută a microbilor ca un mecanism de supraviețuire. Virulența este capacitatea unui microb de a provoca daune gazdei sale. Pentru multe bacterii din microbiomul uman, producerea de toxine virulente este stimulată de consumul de zahăr.

Activități mai puțin cunoscute ale bacteriilor din intestin

Atunci când bacteriile participă la descompunerea (metabolizarea) alimentelor ingerate, ele produc substanțe secundare numite metaboliți. Metaboliții microbieni includ mulți agenți neuroactivi, care sunt atât de mici încât pot trece dincolo de bariera hemato-encefalică. Spre exemplu, studiile au arătat că persoanele care adoră ciocolata au în urină metaboliți microbieni diferiți comparativ cu cei care sunt indiferenți față de acest dulce, chiar dacă au o alimentație identică.

Alte molecule derivate din bacteriile intestinale sunt capabile să mimeze hormonii foamei și sațietății. Organismul secretă în mod normal grelină (pentru stimularea apetitului) și peptină (pentru senzația de sațietate). Multe bacterii au capacitatea de a fabrica mici peptide care mimează acești hormoni. Interesant este că organismul produce anticorpi împotriva acestor mici „imitatori” străduindu-se să mențină integritatea acestor mecanisme fine. Dar acești anticorpi sunt induși de asemenea în eroare, ajungând să se lege de anumiți hormoni, dând naștere auto-anticorpilor (care reacționează împotriva propriului corp). Iată cum interferează microbii cu apetitul uman.

Cu toate că microbii nu au sistem nervos, ei produc neurotransmițători și influențează neuroplasticitatea. Peste 50% din cantitatea de dopamină din corp și 90% din serotonină este produsă la nivelul intestinului, alături de alți 30 de neurotransmițători. Or, dopamina și serotonina sunt implicate în reglarea comportamentului alimentar.

Un microbiom sănătos taie poftele nesănătoase

Legătura dintre microbiomul intestinal și poftele alimentare nestăvilite este încă un subiect intens studiat în prezent, iar cercetările ulterioare vor oferi cu siguranță și mai multe legături între microbi și comportamentul nostru alimentar.

    Până atunci ar trebui să știm că există câteva metode naturale prin care putem influența bacteriile cu care conviețuim astfel încât să ne devină prieteni și să nu ne saboteze greutatea ponderală și sănătatea.

  1. Probioticele

    Mai multe tipuri de tulpini de Bifidobacterii și Lactobacili s-au dovedit a îmbunătăți comportamentul cu tendințe spre anxietate și depresie, care generează adesea tulburări de alimentație. Într-un studiu randomizat, femeile care au mâncat un produs din lapte fermentat (sana, chefir) conținând probiotice au prezentat o activitate redusă în zonele cerebrale corespunzătoare anxietății și depresiei.

  2. Prebioticele

    Prebioticele sunt fibre nedigerabile care servesc ca hrană pentru probiotice. Printre cele mai bune surse de prebiotice se află ceapa, bananele, usturoiul, cartofii dulci și suplimentele alimentare ce conțin inulină. Prebioticele sunt capabile să susțină reducerea cortizolului și a altor hormoni de stres și să stimuleze hormonii sațietății.

  3. Alimentația diversificată

    Diversitatea microbiană este cheia unui microbiom sănătos. Iar această diversitate nu poate fi asigurată decât printr-o alimentație echilibrată și diversificată, cu o mare densitate nutritivă. Majoritatea celor care își schimbă modul de alimentație adoptând o dietă bogată în nutrienți (legume și fructe, carne slabă, pește, ouă, grăsimi sănătoase) pot constata că, după câteva luni, poftele de dulciurile, pizza sau cartofii prăjiți nu mai sunt așa de nestăvilit.
    Tu cum faci față poftelor alimentare? Știai că bacteriile intestinale pot explica de ce unii nu rezistă în fața unei tablete de ciocolată și alții nu au nicio problemă?

    Surse:

  • chriskresser.com/do-gut-microbes-control-your-food-cravings/
  • ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/1799279
  • ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4228144/
  • jneurosci.org/content/34/46/15490.full
  • ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/23474283
Protected by Copyscape

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here