Schimbarea la Față sau participarea omului la slava lui Dumnezeu

Autor:

Biserica Ortodoxă sărbătorește la data de 6 august Schimbarea la Față a Domnului (popular probojenia, de la slavonescul „obrejenie“ = transformare, schimbare), rememorând momentul minunat al schimbării la Față a Domnului Hristos pe Muntele Taborului. Acest eveniment din istoria mântuirii a arătat oamenilor slava celei de-a doua veniri a Mântuitorului Hristos, slava din ziua de apoi. Pentru că este în timpul postului Adormirii Maicii Domnului, Schimbarea la Față se prăznuiește și prin dezlegare la pește.

Transfigurarea prin lumină

Discreția este una dintre calitățile importante arătate de Mântuitorul Iisus Hristos în activitatea Sa pământească. De multe ori, celor ce în urma minunilor Sale înțelegeau că se găsesc în preajma Fiului lui Dumnezeu, le poruncea să păstreze tăcerea. Cu foarte puține excepții, așa a procedat mereu, până când a sosit momentul să-și dezvăluie adevărata identitate. Astfel, luându-i cu Sine pe Apostolii Petru, Ioan și Iacob, a urcat pe Muntele Taborului și S-a schimbat la Față înaintea lor, chipul Său devenind mai strălucitor decât soarele, iar veșmintele mai albe decât lumina. Alături de Iisus apar Moise și Ilie, iar Petru, dorind să păstreze starea trăită în acel moment, îi propune lui Iisus să construiască trei colibe și să rămână acolo. Momentul culminant este reprezentat de vocea Tatălui, care confirmă divinitatea Fiului. Cei trei Apostoli cad cu fețele la pământ și sunt treziți de Iisus, Care îi îndeamnă să coboare și să păstreze taina celor petrecute pe munte. De fapt, Biserica reprezintă reflectarea în această lume a luminii văzute de ucenici pe Muntele Tabor, a stării de bucurie trăite acolo, iar viața creștină este asemenea unei urcări pe munte, urmându-L pe Hristos.

Slava Schimbării la Față este slava noastră în Iisus Hristos

Iisus săvârșește această minune asupra Lui Însuși la apogeul activității Sale, după înmulțirea pâinilor, din care ucenicii „nu pricepuseră nimic, deoarece inimile lor erau împietrite“ (Marcu 6, 52). Minunile Domnului Hristos îi intrigau profund pe Apostoli și nu înțelegeau de ce El trebuie să moară. Un lucru interesant de menționat este că din Evanghelia după Luca aflăm că Moise și Ilie vorbeau despre sfârșitul lui Iisus pe care avea să-l plinească în Ierusalim. Prin minunea schimbării la Față, Iisus dorește să arate misiunea Sa cu totul specială și să-i pregătească pe Apostoli pentru evenimentele ce urmau să se petreacă în curând. Prin apariția sa alături de Iisus pe Tabor, Moise confirmă că Cel despre care proorocise este același cu Cel alături de care se afla, recunoscând că este mai mare decât el, deci Însuși Dumnezeu. Ilie este profetul care nu a văzut moartea, ci a fost răpit cu trupul la cer. În mentalitatea poporului evreu și chiar a unor Apostoli, Iisus era întruparea lui Ilie, iar această arătare lămurește lucrurile.
Schimbarea la Față a Domnului Hristos este un moment unic în istoria creștină, datorită supremei apropieri a lui Dumnezeu de om. În acest tablou al minunii, avem și descoperirea expresă a Sfintei Treimi: glasul Tatălui confirmă divinitatea Fiului, iar Duhul Sfânt se arată sub forma norului ce umbrea pe Domnul. Această sărbătoare ne arată legătura dintre suferința lui Hristos pe cruce și slava Învierii Sale, precum și legătura dintre slava Învierii și slava celei de-a doua veniri a Lui. Fiecare dintre noi trebuie să înțelegem din această sărbătoare minunată că destinația ultimă a omului nu este mormântul, ci viața veșnică în Împărăția Cerurilor. Astăzi, pe Muntele Tabor se află două mănăstiri creștine, una ortodoxă unde viețuiesc și câteva maici românce, și un așezământ monahal franciscan.

Toamna își intră treptat în drepturi

Schimbarea la Față a Domnului marchează și schimbarea veșmintelor naturii și ale oamenilor ca pregătire pentru venirea toamnei. Până la 6 august, agricultorii trebuie să fi terminat cositul și pregătitul fânului pentru că iarba îmbătrânește; tot de acum frunzele încep să se îngălbeneasă, apele să se răcească, iar păsările migratoare încep să-și pregătească plecarea. Tot acum se adună și plantele de leac. În această zi, credincioșii duc la biserică fructe din noua recoltă, care sunt binecuvântate și apoi împărțite oamenilor, ca prinos de mulțumire adus slavei lui Dumnezeu Cel Atotputernic.

Protected by Copyscape

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here