Sarea în bucate: pro și contra

Știm deja că evitarea consumului excesiv de sare este unul dintre principiile de bază ale unei alimentații sănătoase. Dar ce fel de sare cumpărăm? Care este cantitatea necesară și câtă sare consumăm de fapt? Ce probleme pot apărea? Când trebuie introdusă sarea în alimentația celor mici? Ne răspunde dl. prof. dr. Gheorghe Mencinicopschi, invitatul Simonei Dragomir la Ziarul de Sănătate.

0
102

Prețuită ca aurul, sarea a fost folosită ca monedă principală de schimb din cele mai vechi timpuri. În Imperiul Roman, prezența sării pe masă era un indicator al bunăstării familiei. Conform istoricului Pliniu cel Bătrân, soldații romani primeau o cotă de sare (lat. „sal”) la soldă, iar mai târziu, o sumă de bani („salarium”) cu care își cumpărau sarea necesară pentru o lună. Costisitoare și greu de procurat, sarea vărsată era semn sigur de ceartă, superstiție care a rămas și în zilele noastre. Și astăzi, oaspeții sunt întâmpinați cu pâine și sare ca simbol al ospitalității și prieteniei. Sinonimă cu savoarea, sarea continuă să fie nelipsită. Așa cum spunea fata cea mică a împăratului din basmul lui Petre Ispirescu, „fără miere și fără zahăr, poate omul să trăiască, dar fără sare nu”.

Mai consumăm aceeași sare?

Sarea care se folosea în timpuri străvechi era o sare integrală, necristalizată. Pe lângă clorură de sodiu, sarea naturală conține 60-70 de macro și microelemente, între care magneziu, crom, zinc. Sarea sănătoasă este obținută prin evaporarea pe soluri argiloase a apei de mare din zone foarte curate și este recoltată manual. Sarea naturală nu este același lucru cu clorura de sodiu purificată, cristalizată, care este una dintre substanțele chimic pure, pe care organismul uman nu le tolerează. Iar sarea noastră cea de toate zilele este o pudră rafinată, extrafină, extrem de prelucrată, obținută în urma unui proces de recristalizare care sărăcește sarea de toate bogățiile. Trebuie să ne obișnuim să alegem sarea naturală, integrală. Să nu ne lăsăm cuceriți de aspectul produsului obținut artificial, pentru că, și în acest caz, frumos nu înseamnă și sănătos. Dl. prof. dr. Mencinicopschi ne recomandă sarea gemă, grunjoasă, pe care o folosim la murături. Este mai închisă la culoare și mai puțin apetisantă vizual, dar să nu uităm că tot ceea ce este alb (sare, făină albă, zahăr) este otrăvitor. Nu este nevoie să adăugăm multă sare gemă, pentru că este mai sărată decât cea fină, cristalizată, care conține și un antiaglomerant, ferocianură de potasiu. Dl. prof. dr. Mencinicopschi ne atrage atenția asupra sării iodate. Iodul adăugat nu are efecte benefice, mai mult, este bănuit că ar putea crește riscul de cancer tiroidian. Iodul este foarte reactiv, de aceea nu se pune în preparatele din carne care conțin azotați sau azotiți, pentru că se produc reacții chimice care distrug gustul. Iodul din sarea iodată artificial se volatilizează în timp. Sarea din mină și sarea de Himalaya nu conțin iod.

Gusturile se educă

Laptele, legumele, fructele conțin sodiu în mod natural. În perioada diversificării, este bine să nu învățăm bebelușii cu sare adăugată, pentru că astfel le pervertim gustul. Odată cu înaintarea în vârstă, putem să începem să adăugăm puțină sare, pentru beneficiile incontestabile pe care le aduce sănătății. Sodiul este vital pentru menținerea tensiunii arteriale și a presiunii osmotice a mediului intern. Băile sărate și aerul salin aduc beneficii persoanelor care suferă de boli articulare și respiratorii. Însă, în exces, sodiul forțează funcția renală, poate declanșa hipertensiune arterială și produce edeme. Aproape toate alimentele sunt sărate, mai ales cele procesate conțin sare în cantități foarte mari pentru prelungirea termenului de valabilitate. Consumul maxim de sare pe zi ar trebui să fie de 3-5 grame, însă, fără să ne dăm seama, ajungem să depășim chiar și 25-30 de grame. Cei care au indicația de a reduce consumul de sare pot folosi plante aromatice precum cimbru, busuioc, pătrunjel, mărar. Trebuie să citim atent etichetele și să ținem cont de conținutul de sodiu, pentru că gustul sărat creează dependență. Când organismul simte nevoia de sărat, se activează aceeași zonă din creier ca în cazul consumului de cocaină sau opiu. Să nu cădem nici în extrema cealaltă. Hiponatremia are simptome grave, precum dureri de cap, greață, vărsături, confuzie mentală, chiar și comă. Regimul complet desodat nu este indicat nici suferinzilor de boli cardiovasculare sau renale. Și pentru că dl. prof. dr. Mencinicopschi ne-a dezvăluit că preferă sarea de Guérande, să încercăm să adoptăm și noi obiceiul sănătos al francezilor, care nu exclud nimic din alimentație, dar practică moderația în toate.

Protected by Copyscape

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here