Tulburări emoționale la copii: Și copiii pot fi triști, anxioși și chiar depresivi

Depresia, anxietatea sau trecătoarele tristeți sunt uneori greu de pus în cuvinte, chiar și pentru adulți. La copii, unde limbajul nu este complet dezvoltat, emoțiile își găsesc căi încă și mai complicate de exprimare. Despre chipurile ascunse ale suferințelor celor mici ne povestește Dr. Carmen Truțescu, medic psihiatrie pediatrică, invitata Simonei Dragomir la Ziarul de Sănătate.

0
20

Ca publicație dedicată sănătății, nu putem ignora laturile atât de importante ale sănătății ce țin de echilibrul emoțional. Nu există sănătate fizică fără sănătate mintală. Modul în care te vezi, în care te percepi este parte esențială din menținerea sănătății în ansamblu.

Copilul meu este fericit? Când este cazul să îmi fac griji?

Tristețea, atât la copii, cât și la adulți, este o emoție firească, este o stare cu care ne putem confrunta din când în când, atunci când întâmpinăm frustrări, limitări, lipsuri de orice natură. Problema ridică semne de întrebare și trebuie să ne îngrijoreze atunci când copilul prezintă modificări permanentizate ale comportamentului, ale stării generale: e mai plângăcios, retras, apatic, nervos, nu vrea să meargă la culcare, e agitat, renunță la hobby-uri, îți schimbă obiceiurile alimentare, are coșmaruri repetitive, scăderea randamentului la școală apare de multe ori.

Un copil anxios este un copil care va evita să se implice, să se expună, să fie în centrul atenției.  Va prefera evaluările în scris față de cele publice.

Un alt semn ascuns care ne arată că micuțul nostru este depresiv poate să fie chiar tăcerea copilului, echivalentul unui strigăt mut de ajutor. Și ticurile, în măsura în care nu își găsesc o explicație neuronală, trimit către posibilitatea unei traume emoționale. Problemele întâmpinate în relație cu școala – de la concentrarea cu greutate la lipsa chefului de a-și face temele sau de a se implica în activitățile școlare, plictiseala, sentimentul lipsei de chef, sunt toate indicii ascunse ale depresiei la copii.

Ce se întâmplă și ce putem face pentru a readuce fericirea copilului?

Cel mai important pas este să fim atenți la copilul nostru, să îi urmărim stările și reacțiile și să punem în cuvinte, să verbalizăm, acolo unde el nu poate face acest lucru. Deși ne naștem cu abilitatea de a simți anumite emoții, nu ne naștem și cu abilitatea de a le identifica și de a le pune în cuvinte. Rolul părintelui în echilibrul și reglarea emoțională a copilului este foartte important. El este cel care îl învață pe copil să dea sens stărilor pe care le are și să acționeze fiind conștient de emoțiile lui, fără a le lăsa să preia copntrolul.

Menținerea unor reguli și a unui cadru de familie sănătos este la fel de importantă. Deși regulile sunt inițial respinse de cei mici, în lipsa lor, aceștia nu se simt în siguranță, nu au încredere în mediul în care trăiesc, încep să se teamă. Părintele este cel care poate pune bazele strategiilor adaptative în fața stresului, care vor însoți copilul pe durata întregii vieți. Strategiile adaptative pot fi schimbate în măsura în care contravin stării de bine a individului, însă schimbarea este dificilă. Necesită fie ajutor profesionist din partea unui psihoterapeut, fie trecerea printr-o situație limită, traumatică.

Desigur, educația nu este singura implicată în tot acest proces. Genetica, stilul învățat de atașament, personalitatea participă împreună la modul în care copilul se raportează la mediu. Prin urmare, este esențial să ascultăm nevoile copiilor și să reacționăm diferit, în funcție de specificul și structura fiecăruia. Este important să încurajăm punctele forte ale copilului nostru și să îi verbalizăm emoțiile neplăcute care însoțesc eșecul pentru a-l proteja de instalarea unei atitudini mai degrabă evitante în fața vieții.

Sportul, și mai ales sportul de echipă, este o metodă foarte bună de creștere a puterii de adaptare a celui mic, putere atât de importantă într-o viață de adult satisfăcătoare. Astfel se dezvoltă inteligența emoțională, se antrenează disciplina, puterea de urmărire a scopurilor în viață, și altele.

Dinamica în raport cu eșecul este și ea foarte importantă. Atât eșecul, cât și reușita sunt părți care ajută în dezvoltarea copilului. Este important să îi permitem să le experimenteze pe toate pentru a ajunge un adult funcțional, adaptat.

În multe cazuri, părintele nu cere ajutorul chiar dacă observă suferința copilului, pentru că o interpretează ca pe un eșec personal pe care preferă să nu îl accepte. Ceea ce este bine să știe un părinte este că un copil anxios sau depresiv, un copil care trece printr-o perioadă grea nu se leagă de un eșec al părintelui decât în măsura în care părintele nu cere ajutor pentru a remedia situația.

Protected by Copyscape

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here