Contributors

Antibioticele, sfârșitul unui remediu miraculos?

Autor:
523 vizualizări
Niciun comentariu
Timp citire aprox: 6 minute
Vezi toate articolele despre:

Globalizarea ar putea deveni un factor determinant al acestui sfârșit?
De peste 20 de ani, autoritățile sanitare din întreaga lume sunt în alertă. Chiar dacă au fost întreprinse unele măsuri de către acestea, pentru a limita consumul antibioticelor, tulpini rezistente ale bacteriilor continuă să se înmulțească. De aceea, cercetările actuale din industria farmaceutică se îndreaptă cu pași timizi și spre dezvoltarea unor antibiotice cu un nou mecanism de acțiune.

Antibioticele au devenit atât de prezente în sertarele noastre încât aproape am uitat că acestea au bulversat istoria umanității. Înainte de descoperirea acestor mici molecule miraculoase, acum aproape 100 de ani, viața era mai scurtă cu aproximativ 10 ani. La începutul secolului al XX-lea o persoană din trei murea din cauza unei infecții bacteriene; astăzi, asemenea infecții nu mai sunt prezente printre principalele zece cauze de deces în nicio țară dezvoltată. Desigur, igiena și vaccinurile au jucat și ele un rol important în situația descrisă mai sus. Dar această victorie împotriva infecțiilor o datorăm, înainte de toate, antibioticelor.

Penicilina a fost primul antibiotic descoperit în 1928. Descoperirea ei îi revine britanicului Alexander Fleming. După această descoperire, în perioada 1930-1940, industria farmaceutică s-a ocupat de cercetarea unor substanțe capabile să contracareze acțiunea patogenă a bacteriilor. Astfel, între anii 1940 și 1970, au fost descoperite numeroase antibiotice care, mai târziu, au fost grupate în mai multe clase, în funcție de mecanismul lor de acțiune.

Sfârșitul maladiilor infecțioase?

Exemple? Beta-lactaminele (o clasă de antibiotice care include și penicilina descoperită de Fleming, dar și alte peniciline, ca amoxicilina și meticilina, dar și cefalosporinele și carbapenemele) atacă peretele celulei bacteriilor, polimixidele destabilizează membrana acestora, quinololele deteriorează ADN-ul lor, iar tetraciclinele blochează sinteza proteinelor din bacterie. Atât de multe moduri de acțiune încât nu lasă nici o șansă de supraviețuire bacteriilor!

Dinamismul industriei farmaceutice în domeniul cercetării de noi antibiotice a fost atât de mare încât s-a crezut că putem eradica maladiile infecțioase de natură bacteriană.

Și totuși… bacteriile au dezvoltat de-a lungul timpului mecanisme de resistență în fața acestor substanțe antibiotice. Unele bacterii au reușit să-și impermeabilizeze membrana și să împiedice pătrunderea antibioticului. Altele au reușit să creeze un fel de pompe membranare pentru a activa eliminarea moleculelor fatale pentru bacterie (antibioticul). Alte strategii dezvoltate de aceste redutabile micro-organisme sunt: modificarea țintei antibioticului pentru a-l face neputincios (imaginați-vă un lacăt care și-ar schimba forma astfel încât cheia, antibioticul – în cazul de față, nu mai funcționează) sau fabricarea de enzime capabile să degradeze antibioticul. Cel mai rău lucru este că, cu cât un antibiotic este administrat mai des împotiva unei categorii de bacterii, cu atât el exercită o selecție mai puternică asupra tulpinilor bacteriene, adică cele „slabe“ vor dispărea, în timp ce tulpinile rezistente vor supraviețui. Un atac masiv și repetat împotriva unor bacterii favorizează, paradoxal, apariția unor tulpini rezistente. Până acum câțiva ani, când se constata o rezistență la un anumit antibiotic, acesta era înlocuit cu un altul, pentru că exista o plajă mare de opțiuni, spre deosebire de opțiunile actuale. Apoi, cu timpul, odată introdus ca medicament, un antibiotic „se bucura“ doar câțiva ani de o eficacitate maximă, înainte ca primele semne de rezistență să apară .

Astfel, în timp ce bacteriile au continuat să lupte împotriva antibioticelor, devenind de-a lungul anilor din ce în ce mai rezistente, industria farmaceutică s-a mulțumit cu succesele obținute în anii trecuți și nu a mai continuat activitatea de cercetare în același ritm. Unele laboratoare care își dedicau munca pentru cercetarea bolilor infecțioase chiar s-au desființat. Astfel s-a ajuns ca în anul 2000, doar 20 de noi antibiotice să fie descoperite și puse pe piață. Deși noi antibiotice sunt totuși în curs de dezvoltate, nici unul dintre ele nu este considerat eficace contra formelor celor mai periculoase ale bacteriilor rezistente.

Globalizarea nu se referă doar la libera circulație a oamenilor și a bunurilor, ci și bacteriile „profită“!

Rezistența la antibiotice, care se definește ca fiind capacitatea unor bacterii de a supravietui și de a se multiplica în prezenta unui antibiotic, atinge de acum proporții periculoase în toate regiunile lumii. În fiecare zi, noi mecanisme de rezistență apar și se propagă pe scară mondială, compromițând capacitatea medicilor de a trata infecțiile cele mai comune. Pentru un număr crescut de infecții precum pneumonia, tuberculoza, septicemia, gonoreea, tratamentele au devenit dificile ca urmare a scăderii, chiar pierderii, eficienței antibioticelor.

Pentru unele bacterii gram-negative (posedă un perete dublu membranar ce este greu de distrus), lipsa unui antibiotic eficace începe să se facă simțită“, susține șeful unei secții de microbiologie și virusologie din cadrul unui spital din Franța.

Ținând seama de ușurința și de frecvența deplasărilor în lume, rezistența la antibiotice este o problemă mondială care, pentru găsirea unor soluții, va cere eforturi din partea tuturor țărilor. Ea constituie astăzi cea mai mare amenințare la adresa sănătății mondiale și este accelerată de utilizarea abuzivă și excesivă a antibioticelor atât la om, cât și la animale.
Aceasta stă la originea spitalizării prelungite și antrenează o creștere a cheltuielor medicale și a mortalitații. În Uniunea Europeană se estimează că bacteriile farmacorezistente sunt responsabile, în fiecare an, de aproximativ 25.000 de decese. În țările unde antibioticele se eliberează fără prescripție medicală, apariția și propagarea acestei rezistențe este mult mai flagrantă. De asemenea, în țările fără ghiduri terapeutice actualizate, antibioticele fac adesea obiectul prescripțiilor execesive din partea medicilor și a unei utilizări abuzive din partea populației.

În anul 2000, Organizația Mondială a Sănătății (OMS) făcea o predicție sumbră: „Dacă nu se face nimic, antibioticele vor deveni ineficiente în 2010“. Vestea bună este că OMS s-a înșelat pentru cel puțin câțiva ani. Un răgaz în care s-au ameliorat câteva practici care au avut succes, cel puțin în Franța, unde îmbunătățirea igienei mâinilor în spitale (cu dezinfectante eficiente), de exemplu, a permis reducerea prezenței stafilococului auriu rezistent la meticilină. Dacă în 2001 se înregistra un procent de 33% de stafilococi aurii rezistenți la meticilină, în 2010 acest procent a scăzut la 22%. Însă absența igienei, suprapopulația și recurgerea masivă la antibiotice în India, țara în care se fabrică o mare cantitate de antibiotice generice, au făcut ca 20 până la 30% dintre bacteriile patogene să fie multirezistente la antibiotice. Ca urmare, cea mai mare provocare actuală este de a întârzia ca acest „rezervor de bacterii“ să ajungă în Europa, adoptând măsuri de vigilență pe de-o parte și, pe altă parte, izolarea persoanelor purtătoare de aceste bacterii.

O soluție de moment?

Pentru a încerca oprirea dezvoltării rezistenței la antibiotice sunt necesare noi strategii de abordare a acestora. Unii profesioniși din Australia, de exemplu, s-au gândit la substanțe care au fost descoperite în „perioada de aur“ a cercetării antibioticelor, la substanțe mai puțin eficiente în acea perioadă sau care au prezentat efecte secundare importante și au fost îndepărtate, cu alte cuvinte, la antibiotice care nu au fost utilizate și la care bacteriile nu au dezvoltat încă rezistență. De exemplu, daptomicina, descoperită în 1980, nu a fost niciodată utilizată din cauza efectelor secundare la nivel muscular care au apărut în timpul studiilor clinice. La ora actuală, acesta este comercializată în Statele Unite din 2003 și, începând cu 2006, în Europa. Efectele secundare care păreau de neacceptat în anii 1980 sunt, de fapt, acceptate astăzi în fața pericolului pe care îl reprezintă rezistența bacteriană, mai ales că, uneori, cercetări suplimentare au permis îmbunătățirea acestor substanțe. Aceiași profesioniști din Australia lucrează la încă două substanțe mai vechi: colistina și vancomicina, pentru a reduce efectele lor secundare. După un medic american, recurgerea la antibioticele „vechi“ nu este decât o măsură provizorie, pentru că noi avem nevoie de o adevărată politică de inovare în acest domeniu, inovațiile actuale fiind încă timide. În 2008, cercetătorii au inventariat ansambul antibioticelor aflate în studii clinice. Sunt doar în număr de 16. Printre ele, doar jumătate sunt eficace contra bacteriilor gram-negative. La ora actuală, doar câteva laboratoare lucrează la cercetarea acestor tipuri de substanțe. Primele încercări pe om sunt așteptate la sfârșitul anului 2016 pentru a intra în farmacii în 2020.

În 1990 existau aproximativ 120 de antibiotice în arsenalul terapeutic. Între 1980 și 1994, 30 de antibiotice au fost brevetate, iar între 1994 și 2007 doar șapte au ajuns să fie comercializate. De ce cercetarea nu mai este capabilă să elaboreze noi antibiotice? Pe de o parte pentru că la ora actuală sunt puține laboratoare care lucrează la elaborarea acestor tipuri de substanțe, pe de altă parte, pentru că experții estimează că toate punctele slabe ale bacteriilor au fost deja exploatate pentru a crea antibiotice, iar regulile de autorizare în vederea comercializării sunt foarte stricte. Ele necesită teste pe un număr mare de boli în cadrul studiilor clinice pentru a-și dovedi eficacitatea.

Chiar dacă nu auzim spus cu voce tare, sunt medici care cred că dacă nu vom reacționa imediat, vom intra în curând într-o eră post-antibiotic, în care infecțiile comune și traumatismele minore vor putea fi din nou mortale.

Sfatul farmacistului

Eu cred că, fiecare dintre noi, fie că suntem pacienți, fie că suntem cadre specializate, putem reduce impactul acestei rezistențe la antibiotice și putem limita propagarea ei, cu condiția să respectăm câteva reguli simple, și anume:

  • Tratamentul cu antibiotic nu trebuie întrerupt chiar dacă ne simțim mai bine după câteva doze. Cu alte cuvinte, trebuie să respectăm posologia (doza) și durata tratamentului;
  • Să nu apelăm la antibioticele rămase de la o rețetă anterioară pentru o afecțiune nouă, pentru că acea afecțiune poate fi generată de o altă bacterie;
  • Să nu „împrumutăm“ altor persoane antibioticele care ne-au fost prescrise nouă, chiar dacă persoana respectivă pare să aibă aceleași simptome ca noi;
  • Să nu administrăm antibiotice în cazul infecților virale, asupra cărora acestea nu au nici un efect, însă pot contribui la creșterea rezistenței organismului la acel antibiotic;
  • Nu este recomandată prescrierea de antibiotice cu spectru larg în detrimentul antibioticelor țintă, atunci când avem de a face cu un diagnostic precis.

Surse:

  • Nature Reviews Drug Discovery,
  • Nature Chemical Biology
  • https://www.okebook.club/magazine-list/science-amp-vie-hors-s-rie-261-d-cembre-2012_1mpna.html
  • https://www.who.int/mediacentre/factsheets/antibiotic-resistance/fr/
  • https://www.doctissimo.fr/html/medicaments/articles/10853-antibiotiques-disparition.htm
  • https://www.greenfacts.org/fr/resistance-antibiotiques/index.htm#1
Etichete articol:
Articolul precedent
Vitamina K, vitamina responsabilă de coagularea sângelui
Articolul următor
Osteoporoza: Despre rolul vitaminelor în metabolismul osos

Vrei să îți spui părerea? Scrie aici!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fill out this field
Fill out this field
Te rog introdu o adresă email validă.

Vezi toate articolele din categoria: Contributors
Zenyth - Suplimente premium

Te-ar putea interesa și:

Meniu