Coronavirus

Totul despre sistemul imunitar

Autor:
254 vizualizări
Niciun comentariu
Timp citire aprox: 7 minute

Fie că vorbim despre gripe și răceli, boli autoimune sau chiar cancer, sistemul imunitar se află în centrul explicațiilor. Și, de aici, lucrurile se ramifică. Ce mâncăm pentru a avea un sistem imunitar puternic, ce suplimente sunt mai indicate, care sunt obiceiurile care nu ne ajută, care sunt bolile care ne afectează sistemul imunitar și așa mai departe. Articolul de mai jos își dorește să clarifice ce este sistemul imunitar și care este rolul lui în tot ansamblul stării noastre de sănătate.

Vezi toate articolele despre:

Începând cu o explicație foarte simplă, rolul sistemului imunitar este să protejeze organismul de pericole ce ar putea avea efecte negative asupra stării de sănătate. Aceste pericole pe care le sesizează sistemul imunitar pot fi atât virusuri și bacterii, cât și celule modificate de soare, de exemplu, sau de modificările canceroase. Sistemul imunitar poate să distingă între celulele normale și cele anormale. De aceea, o bună funcționare a sistemului imunitar ajută în prevenția cancerului.

Atunci când sistemul imunitar percepe aceste pericole, semnale produse de cauze infecțioase sau non-infecțioase, produce un răspuns specific în încercarea lui de a proteja organismul. Dacă răspunsul imun este insuficient, atunci infecțiile se instalează. Pe de altă parte, dacă răspunsul imun este activat, din diverse motive, fără a exista un pericol real sau dacă se menține activat și după ce pericolul a trecut, atunci apare un set diferit de probleme de tipul alergiilor sau bolilor autoimune.

Deși este atât de discutat, sistemul imunitar pare ceva abstract, ceva ce ne putem reprezenta foarte greu, dacă nu suntem cunoscători. Ei bine, sistemul imunitar este reprezentat de numeroase tipuri de celule care fie circulă în întregul corp, fie sunt localizate la nivelul unor anumite țesuturi. Fiecare tip de astfel de celule are un rol unic, are diferite tipuri de a recunoaște o amenințare, comunică cu alte celule pentru a-și duce mai bine la îndeplinire rolul.

Deși se cunosc foarte multe despre sistemul imunitar, este încă un teren pe care cercetătorii îl descoperă treptat.

Unde sunt localizate celulele sistemului imunitar?

Toate celulele imunitare provin din precursori ai măduvei osoase și se dezvoltă către maturitate printr-o serie de schimbări ce se petrec în diferite părți ale corpului.

  • Pielea: Pielea este mai mult decât ceva ce îngrijim pentru a ne păstra cât mai tineri în ochii celorlalți, este prima linie de apărare împotriva microbilor. Pielea produce și secretă importante proteine cu rol antimicrobian. De asemenea, celule imunitare pot fi găsite în anumite straturi ale pielii.
  • Măduva osoasă: Măduva osoasă este sursa celulelor stem, celule despre care se știe că se pot dezvolta într-o varietate de alte tipuri de celule. Printre acestea se află și unele dintre celulele sistemului imunitar cu rol important ca primă linie de apărare a organismului: neutrofile, eozinofile, bazofile, mastocite, monocite, celule dendritice și macrofage. Tot din celulele stem se dezvoltă și celulele adaptative ale sistemului imunitar – celulele de tip B și T. Acestea din urmă sunt responsabile de producerea răspunsului specific în fața microbilor, răspuns bazat pe infectări anterioare. Ceea ce se poate numi memoria imunologică. Tot din celulele stem derivă și celulele NK (natural killer) ale sistemului imunitar, acestea având trăsături atât înnăscute, cât și adaptative. Celulele de tip T, B și NK se mai numesc generic și limfocite.
  • Sânge: Celulele imunitare circulă constant în sânge pentru a identifica eventualele probleme. Atunci când limfocitele, sau celulele albe, reies într-un anumit fel în analizele de sânge se obține un fel de hartă a sistemului imunitar. În funcție de numărul prea mare sau prea mic al unui anumit tip de celule al sistemului imunitar, se pot sesiza diferite probleme.
  • Timus: Timusul este o glandă, un organ de mici dimensiuni, localizat în partea de sus a pieptului. Acesta este locul în care se dezvoltă celulele imunitare de tip T.
  • Sistemul limfatic: Sistemul limfatic este o rețea de vase și țesuturi compuse din limfă, un fluid extracelular, și organe limfoide, cum ar fi nodulii limfatici. Sistemul limfatic este calea prin care se produce comunicarea între țesuturi și sistemul sangvin. Practic, celulele imunitare sunt transportate prin sistemul limfatic către nodulii limfatici ce se găsesc pe suprafața întregului corp.

Acești noduli limfatici sunt ca un fel de puncte de întâlnire, un fel de centre unde celulele imunitare aduc informația recoltată în circuitul lor prin organism. În baza acestor informații, nodulii produc un răspuns pentru adresarea unui pericol sesizat. Acesta este motivul pentru care, în cadrul unui control, medicul va încerca, chiar prin palpare, acolo unde se poate, să vadă dacă există inflamație la nivelul anumitor noduli.

  • Splina: Este un organ localizat în spatele stomacului, care, deși nu este direct conectat la sistemul limfatic, este un loc important în care se procesează informația venită din sistemul sangvin.
  • Mucoasele: Suprafața mucoaselor este prima poartă de intrare a agenților patogeni în organism. De aceea, există zone în mucoasa tractului respirator sau digestiv ce țin de sistemul imunitar și care au rol de a identifica posibilii agresori.

Rolurile răspunsurilor sistemului imunitar

Răspunsurile sistemului imunitar sunt atât răspunsuri înnăscute, cât și răspunsuri adaptative.

  1. Imunitatea înnăscută.

Imunitatea înnăscută își intră în rol de îndată ce celulele specifice identifică o problemă. Celulele imunitare înnăscute prezintă receptori ce sunt încodați genetic și se numesc receptori Toll-like (TRL). Acești receptori pot recunoaște o largă paletă de virusuri, bacterii și fungi și chiar pericole non-infecțioase. Totuși, acești receptori nu pot face diferența între diverse tulpini de virusuri și bacterii. Există mai multe tipuri de celule imunitare înnăscute, printre care: neutrofile, eozinofile, bazofile, mastocite, monocite, celule dendritice și macrofage. Acestea duc la producerea inflamației atunci când o problemă este identificată.

  1. Sistemul imunitar adaptativ

Celulele sistemului imunitar adaptativ sunt mult mai specializate, fiecare celulă B sau T de tip adaptativ având receptori unici: BCR – receptori ai celulelor B, TCR – receptori ai celulelor C. Aceștia au abilitatea de a recunoaște semnale specifice, nu doar pattern-urile generale ce țin de abilitatea înnăscută. Fiecare receptor al acestor celule recunoaște un antigen. Antigenii sunt molecule ce derivă dintr-o varietate de surse – de la factori patogeni, la alergeni sau modificări celulare. Acești antigeni sunt ulterior procesați de celulele adaptative din nodulii limfatici, pentru a se declanșa o reacție de protecție a organismului. Celulele imunitare adaptative sunt cele care ajută organismul să se protejeze de provocările mereu noi.

Celulele sistemului înnăscut și cele ale sistemului adaptativ conlucrează. De exemplu, dacă receptorii de tip T sau B recunosc un antigen produs de un patogen și primesc și indicii de la celulele imunitare înnăscute că ceva este problematic, celulele se vor activa și se vor dispersa pentru a adresa problema specifică.

Celulele de tip B sunt responsabile de producerea anticorpilor, cei care neutralizează patogenii făcându-i inofensivi. Celulele de tip T au funcții multiple, printre care și distrugerea celulelor infectate și activarea sau recrutarea altor celule imunitare. De asemenea, dacă celulele de tip T sau B nu primesc semnale de la celulele imunitare înnăscute, nu vor fi activate în mod corespunzător.

Cum funcționează toate acestea ca memorie imunitară?

După ce celulele de tip B sau T sunt activate în fața unui pericol ce trebuie neutralizat, ele se multiplică și se extind. De îndată ce problema este rezolvată, multiplicarea se oprește. Celulele rămase sunt menținute în organism ca celule de memorie. Prin urmare, data viitoare când același tip de patogen intră în organism el este recunoscut și distrus înainte de a se instala.

Ce este toleranța dezvoltată de sistemul imunitar?

Toleranța sistemului imunitar este o funcție importantă în menținerea sănătății. De exemplu, sistemul imunitar este tolerant, în condiții de normalitate, cu antigenii produși de propriul corp. Acest lucru îl determină să nu atace celulele și țesuturile propriului corp. Există însă cazuri în care toleranța aceasta se pierde și acest lucru duce la apariția bolilor autoimune și chiar a alergiilor alimentare, de exemplu.

Știați că?

  • O sarcină poate fi respinsă printr-un răspuns neadecvat al sistemului imunitar? Rolul placentei, dincolo de alte roluri, este de a reduce expunerea embrionului la celulele imunitare ale mamei. Proteinele dispuse pe straturile externe ale placentei limitează recunoașterea imunitară.
  • Sistemul imunitar joacă un rol cheie și în respingerea sau acceptarea unui transplant. Compatibilitatea absolută între un donator și primitorul organului este foarte rar obținută. Acesta este motivul pentru care, în urma unui transplant, primitorul trebuie să urmeze tratamente cu medicamente ce au rol de suprimare a acțiunii sistemului imunitar pentru a nu respinge și distruge organul străin.

Tulburări și boli provocate de un sistem imunitar defectuos

Există cazuri în care, din diverse cauze, sistemul imunitar nu funcționează corespunzător. Atunci apar boli și disfuncționalități de la cele mai ușoare la cele mai grave.

a. Deficiențele imunitare:

Pot fi temporare sau permanente. Cele temporare pot fi produse de evenimente ce slăbesc puterea sistemului imunitar, de la gripe la mononucleoză.

Există însă cazuri în care ținta infecției sunt chiar celulele imunitare. De exemplu, infectarea cu virusul HIV atacă celulele de tip T. În lipsa acestora, corpul devine mult mai predispus la diverse alte infecții. Uneori, suprimarea activității sistemului imunitar este dată de diverse tipuri de tratamente sau intervenții: transplant de măduvă, chimioterapie, tratamente cu imunosupresoare. Și în timpul sarcinii, sistemul imunitar al mamei este slăbit pentru a permite dezvoltarea noului organism. Acesta este explicația pentru care femeile însărcinate sunt mai predispuse la dezvoltarea diverselor infecții.

b. Alergiile:

Se leagă și ele de funcționarea disproporționată a sistemului imunitar. Practic, sistemul imunitar reacționează hipersensibil, exagerat, la factori care nu prezintă un pericol real, cum sunt polenul sau diverse alimente. Aceste reacții disproporționate se împart în 4 clase:

  • Clasele I, II și III sunt produse de anticorpii IgE sau IgG, produși de celulele de tip B în fața unui alergen. Supraproducția acestor anticorpi activează celulele sistemului imunitar de tipul basofilelor și mastocitelor. Acestea din urmă răspund prin eliberarea unor compuși chimici inflamatori de tipul histaminelor.
  • Reacțiile din clasa IV sunt provocate de celulele de tip T care, fie distrug ele pericolul sesizat, fie activează celulele imunitare macrofage și eozinofile.

c. Bolile autoimune:

Apar când toleranța sistemului imunitar este perturbată. Autoimunitatea poate ataca un anumit organ sau țesut sau poate fi sistemică, afectând întregul corp. Dacă, de exemplu, în diabetul de tip I, sistemul imunitar atacă celulele pancreatice responsabile de producerea insulinei, în lupus, boală autoimună sistemică, sistemul imunitar recunoaște ca fiind străini aproape toți antigenii celulelor sănătoase.

d. Sepsisul:

Face referire la o infecție ce ajunge în sânge sau la o stare inflamatorie sistemică, generată de o secreție necontrolată a citokinelor, ce activează sistemul imunitar la nivelul întregului corp. Această disfuncție poate duce la pierderea vieții din cauza cedării treptate a funcțiilor organelor importante.

e. Cancerul:

Există anumite tipuri de cancer care se leagă în mod direct de sistemul imunitar. Leucemia este un tip de cancer provocat de celulele albe, celule ale sistemului imunitar. Limfomul este un alt tip de cancer provocat de limfocite – celulele adaptative ale sistemului imunitar, de tipul B sau T.

În plus, cercetările și noi direcții în înțelegerea cancerului ne arată că acesta este provocat parțial de abilitatea celulelor canceroase de a evita procesele de distrugere din partea sistemului imunitar. Așa cum spuneam, sistemul imunitar nu acționează doar împotriva virusurilor și bacteriilor, ci și împotriva celulelor anormale. Modul în care aceste celule reușesc să ocolească vigilența sistemului de apărare și continuă să se dezvolte este încă un teren în plină cercetare.

Cum acționează suplimentele care ajută sistemul imunitar?

Sistemul imunitar este dependent de nutriție. Alimentația rămâne principala sursă de nutrienți esențiali, însă, de multe ori, se dovedește insuficientă. Acesta este contextul în care apare nevoie de suplimentare. Să luăm câteva dintre cele mai cunoscute exemple:

  • Vitamina C: există diferite celule ale sistemului imunitar care au nevoie de vitamina C pentru a-și duce la îndeplinire funcțiile, în special fagocitele și celulele T. Astfel, o deficiență de vitamina C are ca rezultat o rezistență redusă la anumiți agenți patogeni, în timp ce un aport mai mare îmbunătățește mai mulți parametri ai sistemului imunitar. În ceea ce privește răceala comună, diferite studii, inclusiv meta-analize, subliniază că aportul profilactic de vitamina C poate reduce ușor durata bolii la persoanele sănătoase. Suplimentarea vitaminei C este cea mai eficientă în cazurile de efort fizic intens sau de aport insuficient de vitamină.
  • Vitamina D: Vitamina D poate modula răspunsurile imune înnăscute și adaptative. Deficitul de vitamina D este asociat cu o autoimunitate crescută, precum și cu o susceptibilitate crescută la infecție. Un studiu realizat pe 19.000 de subiecți între 1988 și 1994 a arătat că persoanele cu niveluri mai scăzute de vitamina D (<30 ng / ml) aveau mai multe șanse să dezvolte infecții ale tractului respirator superior, spre deosebire de cele care aveau un nivel mediu de vitamina D. Chiar și în trecut, în lipsa studiilor, specialiștii foloseau expunerea la soare ca tratament în sanatoriile bolilor de plămâni.
  • Quercetina: este un bioflavonoid cunoscut pentru activitatea sa antioxidantă și proprietățile anti-alergice. Aceste efecte se obțin prin stimularea sistemului imunitar, activitatea antivirală, inhibarea eliberării histaminei, scăderea citokinelor pro-inflamatorii, producția leucotrienelor și suprimarea producției de interleukină IL-4. De asemenea, poate îmbunătăți echilibrul Th1 / Th2 și poate restrânge formarea anticorpului IgE specific antigenului. De asemenea, este eficient în suprimarea mediatorilor inflamatori.

Surse:

https://www.niaid.nih.gov/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/19263912

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3166406/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/27187333

Etichete articol:
Articolul precedent
Ce trebuie să știi despre COVID-19
Articolul următor
Ce atitudine adoptăm în cazul virozelor respiratorii?

Vrei să îți spui părerea? Scrie aici!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fill out this field
Fill out this field
Te rog introdu o adresă email validă.

Vezi toate articolele din categoria: Coronavirus
Zenyth - Suplimente premium

Te-ar putea interesa și:

Meniu