Sănătate

Pătlagina și psylliumul

Autor:
1K vizualizări
Niciun comentariu
Timp citire aprox: 6 minute
Vezi toate articolele despre:

Pătlagina și psylliumul sunt două plante din familia Plantago, recunoscute pentru proprietățile lor. În vreme ce pătlagina este folosită din cele mai vechi timpuri pentru proprietățile sale emoliente și expectorante în sfera respiratorie, psylliumul este folosit pentru afecțiuni digestive și intestinale. Proprietățile lor sunt similare, chiar dacă au acțiune pe zone diferite ale organismului.

Pătlagina: emolient, laxativ, astringent

Pătlagina este cunoscută încă din cele mai vechi timpuri pentru calităţile sale terapeutice. În ţara noastră este folosită încă din perioada dacilor, fiind recomandată tuturor şcolilor cu profil medical. În multe manuale şi studii datând din perioada antichităţii, pătlagina era de fiecare dată menţionată şi istoricii relatează că ea a ajuns în Imperiul Roman în timpul lui Nero prin intermediul dacilor.

Nefiind o plantă pretenţioasă poate fi întâlnită pe marginea drumurilor, pe lângă gardurile gospodăriilor, atât în regiunile de câmpie, deal, cât şi de munte atât vara, cât şi iarna sub stratul gros de omăt, preferând totuşi locurile cu umiditate crescută. De la pătlagină se folosesc frunzele care sunt bogate în vitaminele A, C şi K, în minerale (calciu, fier, zinc), dar şi în mucilagii (în special xiloză, acid poliuronic, pentozane), substanţe antibiotice, glicozizi, aucubozid, saponine, zaharuri, ulei volatil, rezine, substanţe proteice, carotenoizi, filochinone şi tanin. Datorită mucilagiilor, planteozei şi unor produşi de hidroliză are proprietăţi emoliente şi laxative, iar datorită taninurilor şi aucubozidului are proprietăţi astringente şi antipruriginoase. Frunzele tinere sunt comestibile, seminţele – deosebit de gustoase – se pot recolta toamna, iar în timpul verii se pot consuma chiar şi florile de pătlagină.

Compoziţia chimică a pătlaginei:

– mucilagiu ozuronic: acizi uronici (40%), pectine (5%);
– iridoide (1,5-2,4%): aucubina;
– flavonoide: apigenol, luteol, 6-hidroxi-luteol, scutelareină;
– compuşi fenilpropanici: plantamajozida, verbascozidă;
– beta-sitosterol;
– acizi polifenolcarboxilici: acid cinamic, acid p-cumaric, acid clorogenic, acid neoclorogenic, acid siringic, acid vanilic;
– taninuri, carotenoide;
– acizi organici: acid benzoic, acid citric, acid fumaric;
– alantoină;
– glucosinolaţi;
– vitaminele A, C, K;
– enzime proteolitice.

Principalele afecţiuni pentru care se recomandă utilizarea frunzelor de pătlagină sunt: bronşitele cronice (mucilagul ozuronic are rol expectorant şi emolient), astmul bronşic, ulcerul gastroduodenal (aucubina are acţiune antiulceroasă), diareea (datorită taninurilor), hipercolesterolemia şi hipertensiunea arterială (flavonele şi triterpenele au acţiune diuretică). Pe lângă uzul intern, există şi afecţiuni externe care pot resimţi ameliorări în cadrul unei cure cu pătlagină: ulceraţii cutanate, ulcerul varicos, conjunctivite, blefarite etc.

Psylliumul: emolient, antiinflamator, laxativ

Psylliumul este o plantă ierboasă înrudită cu pătlagina şi care se găseşte preponderent în partea de sud a Spaniei şi Franţei, dar şi în nordul Africii sau India. Atât pătlagina, cât şi psylliumul fac parte din marea familie Plantago ce cuprinde peste 200 specii. Numele de Plantago ovata vine din limba sanscrită şi înseamnă „floarea calului”, descrierea venind din forma seminţelor de psyllium. În Egiptul Antic, seminţele de psyllium erau folosite în tratarea inflamaţiilor căilor urinare.

Deşi mai puţin folosită şi uzitată în România, planta de psyllium este folosită în SUA la scară largă pentru tratarea afecţiunilor gastrointestinale, SUA fiind totodată şi cel mai mare importator de psyllium la nivel mondial, aproximativ 60% din cantitatea de psyllium a globului. O altă ţară care preferă tratamentele cu psyllium pentru sfera gastrointestinală este Australia, cele două ţări reprezentând de altfel doi dintre liderii mondiali în medicina preventivă. Acest lucru a fost posibil datorită înţelegerii beneficiilor aduse de medicina holistică şi de importanţa dietei în prevenţia şi tratarea bolilor cronice, fiind introdus atât în industria farmaceutică umană, cât şi veterinară.

Fibrele de psyllium, cel mai folosit laxativ în SUA

Studiile clinice efectuate periodic au dovedit de fiecare dată eficacitatea fibrelor de psyllium în reglarea tranzitului şi avantajul utilizării lui faţă de alte categorii de medicamente laxative sau purgative. Tot în cadrul acestor studii s-a demonstrat şi eficacitatea administrării produsului în cazul constipaţiei la copii (Studiu publicat în numărul din octombrie 2012 al „The Journal of Pedatrics”, A randomized, prospective, comparison study of a mixture of acacia fiber, psyllium fiber, and fructose vs polyethylene glycol 3350 with electrolytes for the treatment of chronic functional constipation in childhood). Majoritatea studiilor clinice întreprinse în SUA au fost efectuate în statele Arizona şi Washington.

Toate aceste evidenţe au dus către o mai mare deschidere a ţărilor industrializate faţă de medicina holistică şi introducerea terapiilor naturiste ca terapii de primă intenţie în diverse afecţiuni gastrointestinale şi nu numai. Acest lucru a dus la o mai bună toleranţă la tratament, la o complianţă crescută a pacientului faţă de terapia urmată, efecte adverse foarte reduce şi un alt aspect important – costuri reduse.

Psylliumul a câştigat tot mai multă popularitate ca medicament în medicina tradiţională, recunoscută în întreaga lume pentru proprietăţile sale benefice pentru sănătate. În scop terapeutic se folosesc seminţele care seamănă ca aspect şi proprietăţi cu seminţele de in. Seminţele de psyllium, la fel ca seminţele de pătlagină, sunt bogate în mucilagii, în special xiloză şi xilopiranozidă, dar şi fitosteroli, substanţe lipidice, proteice şi amidon. Seminţele de psyllium sunt acoperite de teci, acestea din urmă fiind cele folosite în alimentaţie şi în industria alimentară pentru formarea de geluri şi modificarea consistenţei alimentelor.

Planta de psyllium este bogată în fibre solubile – similare celor conţinute de orz şi ovăz – dar în cantităţi mai ridicate, peste 70%. În combinaţie cu apa, fibrele de psyllium îşi măresc volumul considerabil şi nefiind degradate de sucurile gastrice ajung la nivelul colonului având un rol important în reglarea tranzitului. Astfel, fibrele de psyllium au un comportament asemănător fibrelor insolubile prin stimularea peristaltismului intestinal și eliminarea materiilor care stagnează la acest nivel. Aceasta este explicaţia pentru care fibrele de psyllium sunt atât de benefice organismului pentru detoxifiere, reglarea tranzitului, ameliorarea afecţiunilor din sfera colonului, în special a simptomelor din cadrul sindromului de colon iritabil.

Un alt efect benefic al fibrelor de psyllium la nivelul colonului este faptul că hrănesc bacteriile eubiotice şi determină multiplicarea lor. Efectele benefice sunt condiționate de un aport hidric zilnic suficient de minimum 2 litri (aportul este necesar atât pentru hidratarea fibrelor, cât şi pentru buna funcţionare a organismului şi stimularea eliminării toxinelor).

Compoziţia chimică a psyllium-ului:

– mucilag ozuronic (10-12%), reprezentând ca greutate o pătrime din plantă şi exercitând o acţiune de legare a particulelor cu care vine în contact de 6 ori mai mare faţă de amidon.
– iridoide
– ulei gras
– proteine
– alcaloizi (indicaina, plantagonina)

Pătlagina și psylliumul reglează tranzitul

Seminţele de pătlagină, dar şi cele de psyllium au afecte asemănătoare în reglarea tranzitului datorită bogăţiei în fibre solubile care în contact cu lichidele formează mucilagii ce măresc volumul materiilor fecale, făcându-le astfel mai uşor de eliminat. De asemenea, reduc sau chiar elimină iritaţiile intestinale, elimină constipaţia, fiind considerate unele dintre cele mai eficiente lubrifiante şi laxative de volum. Acţiunea laxativă a psyllium-ului este mai puţin agresivă decât cea a laxativelor de sinteză, ceea ce îi face pe medici să îl recomande cu prioritate, rezervând laxativele doar cazurilor care nu răspund la tratament. Fibrele absorb toxinele de la nivelul colonului şi stimulează eliminarea lor.

De asemenea, psylliumul poate reduce nivelul glucozei sanguine în cazul diabeticilor de tip II, arată studiul „Psyllium fibre reduces rise in postprandial glucose and insulin concentrations in patients with non-insulin-dependent diabetes“ (American Journal of Clinical Nutrition, 1991). Principala proprietate a seminţelor de psyllium este aceea de a diminua indicele glicemic al alimentelor consumate, modificând structura, textura şi vâscozitatea alimentelor în intestin, potrivit studiului „Dietary fibre, glycaemic response and diabetes“ (Molecular Nutrition Food Research, Iunie 2005).

Autorii unei sinteze publicate în 2003 subliniază rezultatele promiţătoare obţinute cu psyllium la copii și adolescenţi obezi şi diabetici („Psyllium fibre and metabolic control of obeze children and adolescents“, Journal of Psysiology and Biochemistry, septembrie 2003). Absorbţia glucozei scade semnificativ în prezenţa seminţelor de psyllium (cu aproximativ 12,2%). Psyllium scade de asemenea nivelul colesterolului total şi al LDL colesterolului (cu 7,7%, respectiv 9,2%), nivelul acidului uric (cu 10%).

Nivelul vitaminelor şi mineralelor nu suferă modificări importante, dar dacă se administrează în paralel o altă medicaţie se recomandă totuşi un interval de pauză de două ore. Rezultatele studiilor indică faptul că seminţele de psyllium pot fi folosite pentru controlarea metabolică a diabetului de tip II şi pentru scăderea riscului de boală coronariană la persoanele diabetice, ştiut fiind faptul că în cazul diabetului, bolile vasculare sunt o complicaţie redutabilă şi în majoritatea cazurilor slab responsivă la tratament.

Proprietăţile pătlaginei, deşi recunoscute din cele mai vechi timpuri în sfera afecţiunilor respiratorii, au fost neglijate în sfera afecţiunilor digestive. În general, în cazul pătlaginei se consumă doar frunzele, neglijându-se proprietăţile digestive ale seminţelor.

Psylliumul, recent introdus în piaţa parafarmaceutică din România, este cu certitudine recunoscut şi recomandat pentru beneficiile aduse tranzitului şi pentru bogăţia sa în fibre solubile (aproximativ 71%, de 14 ori mai mult faţă de ovăz, până de curând apreciat drept cereala cea mai bogată în fibre), dar şi fibre insolubile, în total tărâţele de psyliium având un conţinut de aproximativ 84% fibre, cu un aport caloric redus de doar 18 kcal/5g la o linguriţă.

Toate aceste proprietăţi fac din psyllium un ajutor de neînlocuit atât în medicina preventivă, cât şi în medicina terapeutică. Aşa cum pătlagina – ruda sa atât de apreciată în tratarea afecţiunilor respiratorii – se bucură de o popularitate crescândă în medicina terapeutică şi psylliumul poate deveni parte integrantă a terapiilor din sfera gastrointestinală cu multiple beneficii, costuri scăzute, toleranţă crescută şi efecte adverse reduse.

Etichete articol:
Articolul precedent
Toxinele și patologiile intestinale
Articolul următor
Boli intestinale care provoacă mucus în exces

Vrei să îți spui părerea? Scrie aici!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fill out this field
Fill out this field
Te rog introdu o adresă email validă.

Vezi toate articolele din categoria: Sănătate
Zenyth - Suplimente premium

Te-ar putea interesa și:

Sănătate

Peritonita

Peritonita se manifesta prin dureri abdominale pe fondul unei distensii marcate a cavitatii abdominale, sensibilitate la palpare, febra. Solutia in…
Meniu